Dezbatere publică

Din păcate nu am fost ieri în București la dezbaterea publică de la Ministerul Justiției și imi pare sincer rău. Deși, am impresia că nu ar fi contat foarte tare părerea mea, atâta timp cât Florin Iordache nu numai că nu-și dă demisia, nu renunță la Ordonanțe, ci „se mai gândește” cum să le adapteze să fie bine pentru PSD.

Am văzut cam toate filmulețele de la dezbateri, am citit foarte multe argumente pro și contra și totuși continuă să mă sperie Ordonanțele și faptul că sunt apărate cu atâta fervoare. Mă sperie însă și electoratul PSD care nu a votat pentru aceste măsuri aberante când a votat PSD-ul la alegeri, pentru că eu nu pot să-mi inchipui că au votat pentru grațierea unor corupți. Este important și pentru copiii votanților PSD să vadă că obediența nu este o soluție și nu naște decât frustrare și atât, indiferent pe ce parte a baricadei ai fi.

Publicul captiv în fața unor televiziuni profund nocive nu se poate dezlipi de televizoarele de unde nu primesc informația imparțială. Și ăsta ar fi primul pas spre a gândi Ordonanțele și urmările lor, pentru că orice faptă are urmare. Pentru niște explicații mai bune și la obiect, vă invit să citiți ce a scris Vlad Petreanu, explicația bănuiesc că este destul de bună chiar și pentru cei mai înverșunați apărători ai lui Dragnea. Legalizarea furtului, explicată pe îndelete mai jos:

http://www.petreanu.ro/miza-dezincriminarii-abuzului-serviciu-marea-praduiala-6-6-miliarde-euro/

Nu știu dacă intr-adevăr soluția este schimbarea guvernului, ci mai mult responsabilizarea lui, însă responsabilizarea ar putea fi făcută dacă oamenii ăia ar fi profesioniști nu personaje caraghioase ca Petre Daea.Însă la un răspuns al lui Tăriceanu la proteste cum că „nu putem să renunțăm sub presiunea străzii” nu prea ai cum să nu continui în stradă ca să vadă că trebuie să renunțe sub presiunea străzii sau a votului. Însă cum alegeri au fost …

Cel mai grav este că până la Referendum, Ordonanțele pot fi asumate de către Guvern și încep să-și facă efectul, chiar dacă de la sfârșitul lui martie legile vor fi altele.

Și din nou, incipiența unei coeziuni sociale este importantă, faptul că există proteste este important, faptul că există dezbateri publice, faptul că se mișcă lucrurile este important. Să continuăm este foarte important.

Evident!

Imaginea de mai jos nu este un advertorial, serios că nu mă plătește Farmec să le fac reclamă, însă nu mă pot abține. 🙂

Poza este făcută ieri în Brașov, în Piața Sfatului cu telefonul meu, da, calitate zero. 🙂

Protest, binom, „lovitură de stat”, Ordonanță de Urgență, CNA, presă obedientă, Strasbourg, referendum, indignare, grațiere, PSD și ALDE- aceeași mizerie-ciuma roșie, abuz, corupție, pensii, Avocatul Poporului, diaspora, „mineriadă”, amnistie, atitudine, libertate… și multe altele de  zilele astea.

 

Duminică, în stradă

Deoarece săptămâna asta PSD-ul, în speță Dragnea au părut de neoprit, protestele continuă în țară.

Este important de reținut că Ordonanțelor li se împotrivesc nu numai protestatarii „tineri și frumoși” care probabil că se pregătesc din nou de marș și care sunt acuzați că ar fi neinformați, că ar fi „animale” sau „nazi” ci și Procurorul General al României, DNA-ul, șefa ÎCCJ, sindicatele din penitenciare, plăpânda opoziție politică, președintele țării.

Despre amnistie și grațiere am mai scris, destul de puțin recunosc, însă sunt măsuri de care PSD-ul nu a spus nimic în campania electorală și care nu sunt urgente astfel încât o celeritate în adoptarea lor să reprezinte o prioritate.

Zilele acestea însă m-am uitat pe Raportul Space 2014 pentru a vedea cum stau și celelalte țări din jurul nostru și desigur că tot ce spune Dragnea este absurd. La o primă vedere, citind destul de pe diagonală raportul am văzut că Franța de exemplu are gradul de ocupare al închisorilor de 113%, în timp ce România are 103% și sincer nu-l văd pe Hollande grațiind în masă categorii întregi de infractori. Totusi, Ungaria este pe primul loc în clasament cu un grad de ocupare al închisorilor de 148%. Rețineți, da? Și nu se agită nimeni să dea Ordonanțe, deși eu sincer cred ca aceea este o situație de lămurit urgent. Datele de care v-am spus le regăsiți accesînd link-ul următor, răbdare și tutun să aveți.

Raportul Space 2014 este statistica penală oficială dată de Consiliul Europei, datele din 2016 nu sunt încă disponibile.

Se întâmplă să am un prieten care lucrează în sistemul penitenciarelor din țară și l-am întrebat ce părere are el despre toată chestia asta. Mi-a spus ca este de acord cu grațierea, că este necesară, din păcate nu a argumentat. O să revin cu punctul lui de vedere din interiorul sistemului.

Acestea și altele fiind spuse cu alte ocazii, ne vedem diseară la ora 18:00 la Prefectura Brașov.

Actualizare: pozele sunt făcute în seara asta, în jur de 2000 de oameni au fost în stradă pentru a protesta împotriva celor două proiecte de lege, împotriva abuzului.

 

 

Oglinda neagră

„Black Mirror” este un serial SF englezesc pe care-l urmăresc de un timp.

Îl recomand cui stă bine cu nervii, cu stomacul și cu imaginația.

Episodul care mi s-a părut cel mai crunt este „White Bear Justice Park”, în care o femeie este pedepsită perpetuu pentru uciderea unui copil. Până unde merge dezumanizarea, lipsa de implicare și apetența pentru spectacol a oamenilor este foarte bine redată în acest serial.

Filmul este și o satiră la viața pe care o ducem și un indicator către cea mai neagră latură a tehnologiei. Apropo, azi ți-ai numărat like-urile pe Facebook? 🙂

Poezie

Poezie e atunci când ești vasluian și câștigi la Loteria Română premiul cel mare 🙂 .

Când ai în jur de 40 de ani și vrei să adopți unul sau doi copii, să donezi bani pentru redeschiderea Secției de Oncologie a Spitalului din Vaslui care este închisă de mai mult de un an de zile și pari a fi un om echilibrat, cum am auzit la știri despre câștigătorul premiului net de 12 570 236,48 ron.

Aia e poezie, să spui „mulțumesc lui Dumnezeu și Loteriei Române”, în aceeași frază. 🙂

Eu mereu am știut că există echilibru, iată se adeverește iar, numai într-un echilibru perfect poate să meargă cel mai mare câștig la Loto în cel mai sărac județ din România. 🙂

„Nu face sens”

Scriu de pe telefon, deci scurt.

Azi-dimineața l-am auzit pe Johannis spunînd că „grațierea nu face sens”. Grațierea, NU ARE SENS, traducerea automată a unei expresii din limba engleză în limba română nu are sens. A face sens nu există în limba română. În engleză  se spune „it makes sense” dar în limba română, se spune că lucurile au sens. 

Probabil știți imaginea de mai sus, e de pe Faleza din Constanța iar anul trecut am vânat cam toate scrierile de pe zidurile din Constanța, deci am o colecție. 🙂 E alt exemplu de traducere automată din limba engleză, fără adaptare, pentru că niciun iubit român nu o să-i spună iubitei „mă gândesc la tine în multe feluri” 🙂

Dragnea te vrea prost și înapoiat!

Când am scris acum o lună și ceva după alegeri că PSD-ul ne va ține în Evul Mediu, deoarece promite niște măriri de salarii de NEREALIZAT în condițiile economice REALE din țara asta, un prieten foarte bun de-al meu (cu care de azi nu mai vorbesc politică, pentru că nu vede realitatea) s-a supărat și mi-a zis să aștept bugetul.

Am scris foarte clar, că toate măririle de salarii promise, tăierile de taxe și de impozite vor avea ca scop scăderea nivelului de Educație și al Sănătății și că de asemenea banii vor veni din imprumuturi externe și din alocările bugetare scăzute către investiții publice.

Adică, să înțeleagă și cititorul acela al meu care m-a contrat foarte urât pe mail. Cititorule de blog unde Scânteie are atitudine, dacă tu primești de la Dragnea 100 de lei în plus pe lună să știi că nu se mai face autostrada Brașov-Comarnic sau Brașov-Sibiu iar investitorul străin nu are niciun chef să facă 8 ore cu marfa de la Arad la Brașov parcurgînd o distanță de 580 de km, când de la Arad la Nickelsdorf face 4 ore și jumate, parcurgînd 44o de km din simplul motiv că Ungaria are autostradă. Și dacă nu mă crezi pe mine, pune mâna și citește dragul meu cititor bugetul pe anul ăsta și vezi un pic că dragul tău PSD care ți-a mărit salariul alocă cei mai putini bani pentru investiții de 12 ani încoace! Adică, nimeni, niciodată nu a ținut țara în întuneric mai tare. Și gândește-te înainte să mă înjuri pe mine, că dacă ai un copil și merge la școală e posibil ca în școala aia să nu funcționeze niciun calculator, pentru ca Dragnea a scăzut bugetul Educației cu 7,9% față de anul trecut!

Ca tu ca să poți primi salariul mai mare și pentru ca părinții tăi să primească pensiile mai mari este nevoie de investiții, nu de pomeni care îți închid gura să nu poți protesta împotriva unei legi abuzive profund cum este cea a Grațierii sau a Amnistiei. Că poate dacă trec aceste două legi, copilul sau nevasta ta sunt violați de unul scăpat de Dragnea iar șeful tău care a furat 175.000 de lei din bugetul țării tale unde contribui și TU este posibil să nu poată fi inchis pentru că dauna nu este peste 200.000 de lei. Ți se pare că vorbesc din filme? Nu, aia era altă postare! Asta însă este realitatea crudă! O vezi? NU, pentru că nu citești, te uiți la Antena 3 și cauți lovituri de stat făcute de părinți cu copii de 5 ani care în loc să le citească puștilor „Micul Prinț” de unde pot învăța că în viața asta ” ceea ce este important este invizibil pentru ochi” i-a scos afară din casă și i-a plimbat la -10 grade pentru că țara lui este în pericol!

Aș vrea să scriu articolul ăsta într-o categorie nouă „Scânteie indignată” dar care ar fi sensul? Se pare că nimic nu ne trezește!

Statele Unite ale Iubirii

Deoarece în ultimii trei ani din viața mea am mers foarte puțin la cinema, din motive profesionale dar și personale, sunt foarte în urmă cu filmele de referință care au apărut în acest timp. Încerc să recuperez mai nou, desigur într-o manieră compulsivă, total nesănătoasă, dar, unde ar mai fi frumusețea dacă aș fi echilibrată? 🙂 Vorbesc de partea mea cinefilă, desigur. 🙂

Am văzut „Toni Erdmann” la cinemateca Patria acum o săptămână. Este nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film străin, film nemțesc filmat în București. Excentric și mișcător, deloc agresiv ochiului ci doar agresiv cu orice relație tată-fiică, imperfectă.

După mult timp de la lansare am văzut și faimosul „La vie d’Adele” care este un film bun, dar nu unul care să-mi atingă toate corzile sufletului. Probabil pentru că nu înțeleg eu pe deplin viața complicată a două franțuzoaice care se iubesc și se descoperă, deși scena din cafenea este intensă.

„Două zile și o noapte” este însă un film belgian atât de profund și cu o dramă existențială atât de mare încât am povestit despre el oricui avea cinci minute libere și chef să mă asculte. Eu la întrebarea :”ai prefera să primești 1000 de euro primă sau ai prefera să fie concediată o colegă?” știu foarte bine ce aș răspunde, însă ce au răspuns alții …

Imi trebuia și un film un pic mai comercial, deși a fost mult mai puțin comercial decât mă așteptam, „By the sea” al Angelinei Jolie. Un cuplu care se află într-un impas și care ca orice cuplu care se află în impas, după ce trece printr-o dramă, preferă să nu mai lupte. Sau mai bine spus, pe principiul de ce să fie simplu când poate fi complicat, decât să vorbim, mai bine ne ignorăm și decât să luptăm pentru noi, mai bine luptăm unul împotriva celuilalt, e mai la îndemână. Iar victimele deja nu mai contează cine sunt când unul are ca armă alcoolul iar celălalt indiferența și depresia.

Am văzut „Trenul vieții”, e românesc deși dialogul e în franceză, am râs o mulțime, iar mulțimea nu era vidă 🙂 . Îmi amintesc dialogul dintre nebunul satului și ofițerul nazist care îl intreabă de ce nu are o nevastă. Raspunsul este de neprețuit „nu sunt chiar atât de nebun”. 🙂 🙂

Italienii, așa gălăgioși cum sunt ei, au reușit să-mi livreze zilele acestea unul dintre cele mai bune filme pe care le-am văzut în perioada asta a mea super complusivă de privit filme. „Perfetti sconosciuti” este un film care te face un pic să te gândești dacă ar fi mai bine să știi tot despre partenerul(a) tău(a). Ce te-ar răni mai tare? Ceva ce nu știi și de care când ai afla te-ar da peste cap total sau ceva ce știi însă preferi să te faci că nu știi și să mergi mai departe din inerție, lene, obișnuință, vinovăție, lașitate?

Și pentru că trebuie neapărat să scriu despre abuzuri și pentru că mi-am plictisit probabil ultimii 84 de cititori pe care îi mai are blogul ăsta inundat la maxim de politică în ultimul timp, ultima cvasi-recenzie este despre „Statele Unite ale Iubirii”, polonez,ne- văzut la mall că deh, suntem capitaliști și avem și mall. 

Întâmplarea de azi este tipică pentru țara în care trăim, probabil că vă este cunoscută, dar trebuie să o povestesc și ar merita un articol singular.

La ora 10:45, eu cu o prietenă eram la Mall la Coresi la Cinema One și cumpărasem biletele de mai sus. În sală mai era un domn în jurul vârstei de 60 de ani. Biletul costa 20 de lei de persoană, al domnului 15 cum am aflat mai târziu. La ora 11:00 filmul nu începuse, așadar am mers să ne cerem banii înapoi. Prima dată ne-a întrebat femeia de serviciu ce s-a întâmplat, i-am zis. A mers să o anunțe pe domnișoara care ne scanase biletele, care a venit, a trecut pe lângă noi și a intrat în sală, nu știu de ce. Între timp noi două parlamentam cu celălalt „spectator” și îi spuneam că ne dorim banii înapoi iar el spunea că nu o să ni-i primim, pentru că „trăim în România”. Mergem la casa de bilete, îi povestesc domnișoarei care ne-a vândut biletele că filmul nu a început, mă întreabă dacă am anunțat pe cineva, am spus că da. Pleacă cu biletele. Revine împreună cu altă domnișoară , bănuiesc că o șefă sau ceva de genul. „Șefa” ne spune că a fost o problemă tehnică, însă în continuare nu-și cere scuze și ne întreabă dacă ne poate da niște invitații gratuite la orice film dorim. Nu dorim invitații gratuite, vrem banii înpoi și atât. Ne cere un buletin, celălalt „spectator” dă buletinul pentru a ni se restitui banii, evident extrem de surpins că am reușit să-i recuperăm. Plecăm nervoase.

Desigur că am lăsat și un review (recenize tata, recenzie în engleză) pe site-ul Cinema One despre problema tehnică și despre atitudinea angajatelor. Însă pe mine personal nu atitudinea lor m-a deranjat cel mai tare, ci atitudinea celuilalt „spectator” – obediența în fața abuzului, lipsa de cunoaștere a unor drepturi și lipsa de atitudine în fața încălcarii lor. Voiam să-l întreb dacă are copii … păcat că nu l-am întrebat. Că dacă are si i-a învățat la fel, este grav. NU faptul că taci o să schimbe ceva în mentalul colectiv, niciodată! Ci faptul CĂ FACI ceva, ca IEI ATITUDINE, o să SCHIMBE România! Simplu! Și asta se aplică și la job și la societate și la politică.

Actualizare: Ieri seară am primit un mail sec în care ni se cereau scuze pentru comportamentul angajatelor de la Cinema One, fiind asigurate că aceste lucruri nu se vor mai întâmpla, deoarece Cinema One doreșta ce spectatorii „să petreacă un timp de calitate la noi în cinema, iar acest lucru este posibil doar datorită VOUĂ” . Atât, nu mai comentez.

Referendum pentru normalitate

Dimineața a început cu formalitățile pentru declanșarea referendumului împotriva corupției și a asigurării integrității funcției publice.

Continuă cu evenimente dedicate Unirii din 1859, iar acum mă gândesc dacă o să continue și cu proteste împotriva PSD și a legilor abuzive pe care vor să le treacă și care nu sunt prioritare pentru nimeni.

Am ascultat aseară discursul lui Johannis și sincer am fost mirată, eu nu nu sunt așa fană Johannis, nu am fost niciodată, însă aseară mi-a plăcut maxim. Românii au nevoie de politicieni care să-i întrebe ce vor, dacă mai vor normalitate, dacă le place hoția, dacă le place țara așa cum este acum sau nu le place. Au nevoie de o trezire, de o deșteptare.

Trăim zile interesante, ca să nu spun grele, pentru că nu vreau să sperii pe nimeni și nici să îngrijorez. Însă când un politician spune că este o lovitură de stat în țară, lovitură de stat în care acuză SRI-ul de implicare și organizare, când eu una am fost în stradă la cel mai pașnic protest din viața mea, alături de aproape toți prietenii mei, printre care unii au venit alături de copii, sunt îngrijorată.

Lumea este captivă în fața unor televizoare care anunță apoteotic atacuri la democrație făcute de către copii și părinți care văd peste acuzații halucinante. Până la urmă ce va urma va fi o luptă dintre cei care știu ce se întâmplă în jur și cei care nu prea știu, iar noi din păcate ne-am pierdut ideea de dezbatere, de discuție argumentată, de construcție și în general suntem mânați de înverșunare.

Dar, să nu uităm că azi este 24 ianuarie, în agenda mi-am trecut și o participare mai activă la tot ce înseamnă civism, indiferent dacă înseamnă protest, articol pe blogul acesta sau altundeva, participare la evenimente. Așadar la ora 12:00, în Piața Unirii din Brașov, ne „dăm mână cu mână, cei cu inima română”. Poezia a fost scrisă de Alecsandri, la Brașov și publicată într-un ziar brașovean, linia melodică a fost scrisă tot de un brașovean, Alexandru Flechtenmacher, după nume un pic sas, așa ca președintele ales 🙂 . La mulți ani!

O nouă „mineriadă”

Așa a catalogat premierul de-facto al României, Liviu Dragnea, protestele pașnice de ieri din țară, „mineriadă”. Pentru cei care sunt mai tineri și nu-si amintesc, în anii 1990, în Piața Universității, protestele pașnice ale populației civile, au fost încheiate prin venirea minerilor din Valea Jiului, care au oprit în mod violent orice manifestație împotriva FSN-ului de atunci, culmea, PSD-ul de azi.

Așadar Dragnea are o fractură de logică. „Mineriada” au creat-o ei, nu protestatarii, Johannis nu a chemat pe nimeni în stradă, Johannis s-a dus la Guvern să oprească niște Ordonanțe de Urgență care sunt împotriva statului român și care îî aduc prejudicii majore.

„Lovitură de stat”, a fost o altă sintagmă folosită ieri de Dragnea. Serios? Atât de tare le e frică încât să considere un protest o lovitură de stat? La „lovitura de stat” de aseară erau copii, princhindei de câțiva anișori aduși de părinți, de părinți conștienți că lucurile sunt grave în țară și conștienți că dacă au ieșit în stradă au atitudine civică și vor fi demni în fața copiiilor lor, peste ani când vor fi întrebați :ok, ce ai făcut să nu ajungă țara aici?

Interesant este că despre proteste s-a scris mult și în presa internațională. Eu am găsit articole pe BBC, pe Der Spiegel si pe site la Agentia Reutes. Bănuiesc că mai sunt și în alte locuri, iar felul în care sunt prezentate protestele este cel real, nu cel dat de Antena 3 sau alte cvasi-televiziuni.

Pentru că nu există opoziție reală în Parlament, pentru că nici Barbie sau cum o cheamă pe blonda care conduce acum PNL-ul, nici Nicușor Dan și nici Traian Băsescu nu sunt în stare să facă opoziție PSD-ului se întâmplă lucrurile acestea. Conștiința civică se trezește și pentru că nu există o conștiință politică adecvată.

Și la final, obsesia mea pentru Educație revine. Știți cât alocă guvernul Dragnea Educației, anul acesta? A fost publicat acum maxim o oră bugetul, așadar : MEN are 8,24 miliarde de lei o scădere de 7,9% față de anul trecut, pentru că Dragnea ne vrea proști. Însă are un buget la dispoziția sa de 205.000 lei , cu 17,8% mai mare față de cel din 2016 din care să-și cumpere bilete la mesele unde apare Donald Trump anul ăsta.

 

Frumusețea unui protest

Actul de a protesta, în esență pare a avea conotații negative deoarece presupune o împotrivire energică și fățișă față de ceva.

Energică, da? După acest cuvânt închipuiți-vă un domn născut în 1916, exact, care are 100 de ani (o sută de ani și ceva, că este născut în 7 noiembrie) venind alături de tine să-și arate nemulțumirea față de „asaltul asupra Justiției”.

Din fraza de mai sus, este bine să reținem două lucruri: dacă un academician de onoare al Academiei Române, pentru că despre el este vorba mai sus- Mihai Șora, protestează la 100 de ani, eu undeva cam la o treime din vârsta lui fiind de acord cu tot ceea ce spune, nu pot să stau acasă când libertatea îmi e amenințată. Și al doilea lucru important, este că într-adevăr lucruri grave se întâmplă în țară. Împotriva Justiției, a Sănătății, abuzuri ale CNA, minciuni ale presei nesancționate, declarații halucinante ale politicienilor, etc.

De ce spun că este frumos un protest? Oamenii sunt faini, nu pentru că gândesc fix ca mine, nu pentru că au studiat în alte țări sau au lucrat în alte țări și au cultura prostestului, ci pentru că vor să facă ceva și vor să o facă diferit. La protestele împotriva PSD o să vezi că toată lumea știe de ce e în stradă-pentru că citește și se informează, o să vezi că lumea îți zâmbește deși nu te cunoaște, că se bucură că te vede că i te alături în ideea de a schimba ceva în bine în țara ta. Pentru viitorul tău.  Așasar azi la ora 18:00 la Prefectură în Brașov.

Actualizare: 1300 de persoane in stradă, poza este făcută de o prietenă de-a mea, cu telefonul personal în jurul orei 19:00 în Piața Sfatului.

Cum am ajuns eu și prietenii mei, „animale”

Aseară am ieșit în stradă, din nou, pentru că legile în țara asta se vor a fi modificate în funcție de urgențele personale ale unuia sau ale altuia.

Eu, împreună cu mulți dintre prietenii mei, aseară am protestat pașnic împotriva unui guvern care scrie Ordonanțe de Urgență care taie legi, cu viteza cu care scriu eu articole pe blogul ăsta. Cât de grave sunt modificările pe care le aduce Legea Amnistie și Grațierii, scrie toată presa, este de ajuns să citiți orice ziar online sau portal de știri pentru a vedea modificările și a gândi dacă sunt sau nu potrivite pentru societate.

Deoarece despre aceste modificari nu s-a vorbit în campania electorală, cred că și votanții PSD sunt uimiți, însă doar ușor. Pentru că li s-a promis o mărire de pensie sau de salariu și nu mai contează nimic. Ideea este că nu suntem toți de vânzare. Unii dintre noi, mai avem și demnitate și ne place să ne gândim la viitor și în lumina în care este zugrăvit acum de PSD, nu ne place. Și atunci protestăm.

Așa am ajuns să fim „animale”, după cum spune Cătălin Beciu, vicepreședinte ALDE, argumentînd că am manifestat pentru că dorim „lagăre de concentrare”. Nu, nu dorim asta și mă revoltă că aud în România anului 2017 un politician spunînd aceste lucruri. Pentru un domn destul de tânăr, este ciudat să poată fi atât de, cum să spun să nu-l jignesc? Limitat.

PSD și ALDE și etc vor trebui să învețe odată și odată că nu mai suntem în 1989 sau în 1990 sau în 1992 să poată opri orice protest și manifestație pașnică, aducînd minerii. Eventual aduc teleormănenii, cum spunea un prieten de-al meu, aseară.