Scânteie Amuzată

Să fie belșug!

Poza de mai jos am primit-o de la o prietenă.

Nu știu cine a creat-o, dar e amuzantă tare.

MIC

 

Deoarece nu este specificat locul unde se va face grătarul, aș adăuga eu : în toată țara și în diaspora unde are Sergiana magazin deschis și vinde mici.

Și să nu fim așa sensibili, „Micul Prinț” este o carte excelentă, dar și cine a avut ideea ilustrației de mai sus are super umor. 🙂 Week-end fain în continuare, cu cărți și/sau grătare!

Standard
Scânteie Aleatoare, Scânteie Culturală

Ana, mon amour

Am văzut și eu filmul aseară. Și trebuie să-l mai văd odată, știți vorba aia cu trebuie să citești d2x să înțelegi odată? În cazul filmului ăstuia, trebuie să-l văd d2x să încerc să-l înțeleg cum trebuie. Pentru că la discuțiile de după film, în jurul unul pahar, ne-am dat seama că nu am prea înțeles fiecare același lucru și nici nu am interpretat la fel … mă refer la mine și prietenii mei cinefili de asemenea.

Nu este un film ușor. Nici ușor de urmărit, nici ușor de digerat. Mi-a bântuit gândurile toată seara, o parte din noapte și văd că și dimineața mai am alunecări spre relația dintre Toma și Ana. Ambii veniți din familii abuzive, disfuncționale, din relații în care părinții au rămas pentru că „trebuie” sau „așa se face” fără să realizeze că își distrug copiii emoțional. Copii care ajung la vârsta studenției și caută același tip de relație, abuzivă, în care unul controlează pe celălalt, în care ești ok numai dacă celălalt este dependent de tine.

Unde cauți ajutor când o iei la vale și nu mai ai nicio opreliște? Unde cauți ajutor când ai intrat în intuneric? Cât de importantă este relația cu Dumnezeu, relația cu terapeutul, cu părinții, cât e de important să ai prieteni și să nu te izolezi și la fel cum te așezi într-o relație în care cel de lângă tine este bolnav sufletește?

Nu vreau să fiu spoiler, că deh, nu e frumos 🙂 , filmul este bun, de preferat să-l vedeți într-o zi când sunteți veseli, sau este o zi bună, că altfel vă cam doboară. Sau eram eu sensibilă ieri, este posibil și acest lucru, este primăvară și m-a cuprins astenia și de aceea 🙂 , la final la paharul de vorbă de după eu însă nu țineam cu Ana.

Ca și „Poziția copilului”, filmul de Călin Peter Netzer este foarte bine filmat, tensionat, sumbru, încurcat și maladiv. Probabil regizorul a suferit mult în copilărie din cauza relațiilor cu părinții, cel puțin cu mama- așa citisem la un moment dat, iar arta care a ieșit din mâna lui este cu siguranță rod al tumultului sufletesc din mulți ani.

Ca și sfat practic, dacă sunteți brașoveni nu mergeți la Cinematecă să-l vedeți ci la mall, sau la un cinema cu sonorizare bună. Ăsta este și unul dintre motivele pentru care trebuie să-l revăd, nu am auzit/înțeles perfect tot dialogul și de aceea unele nuanțe mi-au scăpat. Este un film foarte bun, mă bucur că este românesc, mă bucur că l-am văzut și sper să-l vadă cât mai multă lume și să-și facă o introspecție și o radiografie a relației în care este sau a celor în care a fost.

Standard
Scânteie Politică

Cam cu cât să vă mărim leafa?

Cred că s-a întrebat ieri d-na Lia.

Și tot d-na Lia a răspuns, cam cu 30%.

Și așa a fost.

Pe scurt de ieri primarii au salariul cu 30% mai mare, dar vestea bună este că nu se plătește această majorare de la bugetul de stat ci de la cel local. Așadar, dragii mei concitadini, de ieri dl Scripcaru George are salariul cu 30% mai mare pentru că … de ce să nu aibă salariul mai mare? Ce, noi nu vrem salarii mai mari? Vrem! Cu cât vrem? Cu 30%? Da, e bună o mărire de 30%. Cu cât ni se mărește salariul de obicei? Ei da? Hai, nu serios, cu cât? Pai noh, 3%, 5% sau 15%… acum dacă suntem avansați cu vreo 27%-30%. Desigur să nu uităm target-uri de îndeplinit și rapoarte de dat până și pe aerul respirat în companie, pentru că orice trebuie justificat, logic. Fix ca la dl primar, criteriile de performanță sunt foarte importante. Aici e știrea, legea încă nu este promulgată, dar cred că va fi.

Eu am această maaare problemă cu angajații la stat, faptul că de 27 de ani încoace nu se face absolut nimic pentru a fi evaluată activitatea lor profesională și pentru că tot de atâția ani, măririle de salariu se fac așa din pix, aiurea. Și dacă aș fi dl Scripcaru, cred că aș vrea o mărire mai mare, de vreo 45%, pentru că brașovenii pot și au de unde. Conform acestei știri, am plătit mult și bine impozitele pe clădiri si autovehicule. Bravo nouă, că suntem responsabili și tinem la cetatea noastră.

Standard
Scânteie Aleatoare

Planuri

Cum se apropie 1 mai, Ziua Muncii, care la noi se sărbătorește prin stat degeaba, stat la grătar, stat la tv sau muncit la stat, eventual cu regretul că 30 aprilie nu a picat luni ca să se facă un pic de punte ca să stăm vreo 4 zile, toată lumea își face planuri.

Planuri de vacanță, evident. Că doar nu și-o face cineva planuri despre cum să calculeze viitorul impozit pe gospodării anunțat de guvern sau care o fi planul când guvernul o să mute plata unor contribuții de la angajator la angajat, gen CAS.

Desigur este mult mai simplu să discute toată țara de 3 zile despre țărănismele lui Năstase, că să fiu sinceră eu nu cred că din rasism a dat cu bâta-n baltă ci efectiv pentru că e total paralel cu manierele și cutumele sociale – dar așa a fost mereu – decât să-și bată cineva capul în mod serios despre cum curge lapte și miere în țara asta și cum se schimbă legile. Azi mă uitam că Tudorel Toader, ministrul de la Justiție, că nu toată lumea știe cine e, a organizat el o dezbatre publică despre ce? Surpriză! Da, tot despre Codul Penal și desigur așa de publică este că pe site-ul Ministerului Justiției nu scrie nimic de ea.

După ce toată lumea își dă cu părerea despre Năstase, trece la alt subiect de mare interes public și anume cum a căzut un copil de nici doi ani într-un puț. Ce pompieri eroi avem noi și ce părinți si bunici iresponsabili. Cum să cadă pruncul în fântână, mă întreb și eu așa, că am mai stat cu copii în viața mea și nu și-a rupt niciunul nimic sub supravegherea mea, maxim a căpătat un cucui sau s-a julit în genunchi. Despre iresponabilitatea părinților era vorba și în cazul Getei Dor Popescu și a lui Eric Gulacsi.

Până la urmă ce au în comun toate paragrafele de mai sus? Niște chestii comune în firea românului : lipsa de interes pentru binele propriu, adică despre binele de lungă durată. Să bem acum, să mâncăm acum, să stăm la soare acum, lasă că guvernul face ce vrea el cu orice Cod vrea el.Că noi oricum suntem bine dacă avem o bere rece de băut de 1 mai, nu ne pasă nouă de mecanismele democrației, ce e aia vot si dezbatere publică când noi nu blamăm un comentariu nepotrivit care atinge o femeie însărcinată. Nu avem educație să amendăm lucrurile nepotrivite din niciun domeniu. Așa cum nu am avut educație să amendăm iresponsabilitatea de orice fel, mă refer aici și la cea civică.

Deoarece este deja miercuri și eu nu am planuri de 1 mai, o să intru în fibrilații imediat, așa că mă o să mă uit repede ce ofertă e pentru Dubai (nu mă uit, că e o țară în care nu vreau să merg, dar zic așa) sau cât îmi ia să merg până la Vulcanii Noroioși cum povesteam ieri cu prietenele mele. Dă-l naibii de impozit!

Standard
Scânteie Amuzată

Cum să facem o lume mai bună

În ultima vreme am citit multă literatură SF, am văzut multe filme SF și am vizualizat cu ochii minții multe scenarii SF, că așa cum am mai spus, să-mi aburesc mintea singură sunt cea mai bună.

Așadar după ce am închis eu cartea SF pe care am terminat-o și după ce am dat și raportul despre carte (nu râde dear 🙂 ), tare a picat tocmai bine o invitație în oraș într-un bar fancy. Desigur am luat autobuzul, desigur am ajuns în barul fancy și desigur m-am pus pe așteptat.

În spatele meu, doi băieți povesteau de un film. Filmul l-am văzut și eu, este „Ghost in the Shell” da, tot SF, că asta am tot consumat. Ce urmează, este o parte din conversația lor.

–  Bă, deci vine ăla și le arată abdomenul!

–  Și? Pătrățele?

–  Mai bine de atât! Își schimbase ficatul cu unul tehnologic (ficat tehnologic, aici am râs în sinea mea, dar noh, doar în sinea mea 🙂 ) să poată să bea mai mult!

–  Hai fra! Aia lume mai bună! Îți dai seama cum ar fi să poți să bei un butoi de 50 de litri de Chivas și când îl termini să mai poți să bei încă unul și să n-ai nimic?

Eram pe jos de râs, la figurat, desigur. Mă gândeam că în lumea aia „mai bună” la care visau băieții se puteau schimba mai multe să fie mai bune. 🙂 Aș fi vrut să pot asculta tot filmul povestit de ei, de unul dintre ei de fapt, dar m-a întrerupt chelnerul și apoi partenerul de latte macchiato și de poveste despre vreme și vremuri. 🙂 Ideea însă este că realitatea de ieri a bătut și imaginația scenaristului. 🙂

Deci, avem nevoie de Hanka, o corporație care să ne ajute să ne îmbunătățim capacitatea ficatului, pentru ca lumea să fie mai bună. Atât de simplu!

Standard
Scânteie Politică

Liberte, egalite și altele

Azi sunt alegeri în Franța.

Și cum Franța are colonii încă, teritoriile de peste mări, pot spune că alegerile au început ieri și se termină mâine, așadar e maraton al alegerilor, nu glumă.

Din cei 11 candidați, deja se știe că favoriții sunt Macron, Fillon, probabil că între ei se va da lupta finală din turul doi și undeva din urmă vine și Le Pen, pentru că și la ei trebuie să fie o voce care să conteste alegerile.

Zilele acestea am citit pentru prima dată despre „Frexit”, oui, adică părăsirea UE de către Franța, un nou concept susținut de către unii candidați, mult am citit despre starea de „război” în care e Franța de câțiva ani și despre alte avioane de genul, însă și despre îngrijorări reale cum ar fi șomajul care are cote maxime, despre necesitatea relansării economiei și despre trebuința unei noi Constituții, că au ajuns și ei la concluzia că a lor este cam prăfuită.

Că este nevoie de stabilitate în Franța se știe, că lui Hollande nu i-a plăcut să fie președinte absolut deloc, se știe de asemenea. Din ce am văzut zilele astea, francezii sunt destul de speriați de Trump, de Putin, așa că orice fel de extremism nu o să-și găsească locul mai mult decât acum, a trecut vremea când extremismul se întrevedea ca și soluție providențială pentru absolut orice problemă a Franței. Așadar pentru mine rezultatele sunt destul de clare.

De mâine, sau de săptămâna viitoare, de fapt de după turul doi.  va fi însă fain, după ce președintele nou ales se va întâlni cu Frau Merkel. Ah, „liberte, egalite, fraternite” era doar un slogan de pe la 1700 și ceva, a rămas deviza Franței pentru că sună bine.

Actualizare 24.04. Oh la la! M-am înșelat, francezii sunt mai extremiști decât credeam. Macron și Le Pen în turul doi. Hmm, senzație!

Standard
Scânteie Amuzată

Recomandări reale

Nu mă pot opri din râs … Efectiv nu mă pot opri din râs.

Am primit de la o prietenă pe Whatsapp un link către un articol dintr-o revistă glossy în care „vedetele” erau întrebate ce mai citesc. Și cineva a întrebat-o pe Adelina Pestrițu ce mai citește si ea a răspuns că ceva de dezvoltare personală.

Și nu mă pot opri din râs pentru că îmi amintesc de o știre de acum un an. Tipa asta a luat 3,60 la BAC la lb. română pentru că a încurcat „Ion” cu „Moromeții”. Aici e știrea.

Oare tipa asta care a scris articolul când a făcut documentarea, ce dracu a citit? Horoscopul? Să vadă dacă i se aliniază planetele bine? 🙂

Standard
Scânteie Politică

Candidat unic

Cum iarna e pe sfârșite .. da, bună gluma, nu?

Așadar, cum vine primăvara, încep congresele în partide, ieri a fost cel de la ALDE.

E atâta democrație în țara mea, e așa de fain, că nimeni nu mai vrea să facă politică sau să conducă formațiuni politice, sau să candideze, sau … nimic. Cum PSD-ul a lansat acum câțiva ani moda prin care nu e nevoie de mai mulți candidați la alegerile interne pentru a desemna pe cineva să conducă un partid, moda a fost îmbrățișată de mai mulți, așadar ALDE face la fel.

Se încheie congresul ALDE, în timpul căruia s-a discutat și despre viitoarea conducere a partidului, desigur, Călin Popescu Tăriceanu fiind singurul candidat la șefia lui. Că așa se face acum, se autoproclamă unu șef absolut, toți i se închină lui și oricine are altă părare este dat afară, vezi Daniel Constantin.

Urât, de fapt nu urât. Îngrijorător de urât.

Standard
Scânteie Socială

Recunoaștere publică și atât

Mi-a fost trimis anunțul celor de la RATBV prin care se căuta un nou logo pentru RATBV, logo care o să apară pe toate autobuzele, troleibuzele, etc.

Eu, ca un cetățean cu simț civic, l-am trimis mai departe celor care credeam că au valențe pe partea asta, fără să citesc prea bine tot, că noh la desen am atâta talent cât a pierdut Klimt când picta Sărutul. Nu am talent deloc, că poate nu se înțelege.

En fin, cum în jurul meu sunt oameni talentați și unii dintre ei mai sunt atenți din când în când și la ce spun eu, nu înțeleg mereu de ce, dar poate voi pricepe într-o zi, azi m-am trezit întrebată care e premiul de la RATBV la concursul pentru logo. Și nu am știut, desigur, că nu am creat eu concursul. Dar avem net, avem telefon, câteva minute la dispoziție și desigur interes să aflu.

Nu există premiu. Premiul este „recunoașterea publică” după cum scrie pe site. Și se și povestește cum va avea loc acest lucru, prin anunțarea imaginii câștigătoare prin toate canalele de comunicare folosite de RATBV. Oamenii talentați s-au simțit nedreptățiți pe bună dreptate, deoarece mi-au explicat cam ce înseamnă munca unui grafician, cât durează să creezi un logo și cât de împământenit e „voluntariatul acesta nesănătos” pentru societatea noastră.

Eu acum m-am aflat în fața unei dileme, ca să fiu sinceră. Probabil că în naivitatea și lipsa de altă activitate pentru urbea unde îmi duc existența, aș fi făcut-o fără bani și poate și fără a apărea la tv. Însă într-adevăr RATBV nu e săracă, o călătorie costă 2 lei, dacă mă uit cine conduce RATBV- m-am uitat peste cv-urile lor- văd că sunt toți economiști deci cam știu cu ce se mănâncă un business măcar aparent și atunci lipsa unui premiu material e de neînțeles. Cred că dacă la concurs o să participe copii de clasa a VIII-a vor vrea măcar o bicicletă, sau un abonament gratuit pe toate liniile timp de o lună sau un premiu de 30 de lei să-și ia niște Cico sau ce se mai bea acum. Cu atât mai mult dacă la concurs vor participa niște profesioniști.

Un concurs cu premiu „recunoaștere publică”, mi-a amintit că faima este trecătoare, talentul nu prea, poate doar inspirația. Și că poate nu e bine să te dai așa, gratuit, sau nu pentru orice cauză.

Standard
Scânteie Aleatoare

Eu am un cireș în fața geamului de la dormitor. Și mai am și un măr și un mălin, cred. Nu sunt sigură ce e ultimul. 🙂

Cert este că ieri cireșul era „nins” de flori de cireș, azi e nins de fulgi de zăpadă. Brr!

Primăvară

Notă
Scânteie Aleatoare

Desigur, citez din clasic.

Fără legătură cu poezia lui Eminescu, zgomotul e unul total sinistru, dat de exercițiul funcționării alarmelor în oraș, în țară.

Pentru ce o fi nevoie de el? Există o explicație dată de ISU, de genul verificare, fluidizarea fluxului informațional, etc.

En fin, un zgomot total neplăcut.

„Dar ce zgomot se aude?”

Notă
Scânteie Politică

Mie îmi place maxim guvernul ăsta.

Adică, nu doar ăsta, dar acum de ăsta vorbim. Cum prioritizează el lucrurile de mare interes public și național este incredibil.

Acum am văzut o știre așa de faină despre un proiect normativ al Ministerului Mediului care se gândește să interzică pungile de plastic foarte subțiri din magazine.

Ce bine, acum că o să merg cu plasa de material la piață o să mă simt foarte bine, o să simt că într-adevăr guvernul se gândește la mediul înconjurător … Oai!

Prioritar

Notă