Scânteie Aleatoare, Scânteie Expată

O anume poezie

Ies din scara blocului si traversez. Aud un claxon, banuiesc ca un expat este deranjat de mersul meu incet. Nu intorc capul pentru ca sunt fascinata de imaginea din fata mea.

La terasa birtului saracacios, fara pretentii de inima Europei, sta acelasi drojdier pe care il stiu din prima zi.

Aceeasi camasa in carouri, aceeasi bere-cred ca belgiana, Jupiler, aceeasi privire pierduta….

Un Dumnezeu al betivilor i-a dat privirea blanda. Cred ca ma saluta, sau oricum inclina capul inspre mine… normal, daca ma vede zilnic plutind si incasind claxoane…

Certitudinea ca patima e aceeasi peste tot, fie Ro, fie Lux, ma face sa grabesc pasul. Un nume amuzant de localitate ma face sa fac o gluma si un ziar gasit pe bancheta din tren ma face sa revin la realitate.

Azi am ceva treaba cu niste trenuri. 🙂

Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s