Calculatorul acesta nu accepta diacritice. Scuzele mele in avans pentru scrierea ne-romaneasca, mi se mai intampla si cand scriu de pe telefon sa nu o pot face cum trebuie.
A dat Dumnezeu sa ajung cu bine in patrie. La modul propriu mi s-au umezit ochii cand am aterizat. Stiu, sunt praf de stele de slaba ce sunt cand vine vorba de ajuns acasa si de alte cateva topicuri de mare interes pentru mine.
Ajungerea acasa m-a facut sa realizez ieri aglomeratia si spiritul de turma din aeroport, lipsa de ordine si educatie, stateam intepenita pe o scara rulanta nu din cauza super tocurilor pe care le aveam- ca aveam si din alea desi nu sunt indicate in calatorii, nu am avut ce face si a trebuit sa le incalt pentru ca ocupau mai putin loc in bagaj decat Converse-ii, nu doar tocurile, ghetele cu totul. Asadar nu doar din cauza incaltamintei ci si din cauza bagajelor si a faptului ca daca stateam pe dreapta scarii, altii se puteau grabi pe langa mine cum voiau. Dar nu aveau cum sa priceapa toti de ce stau eu asa, nemiscata. Greu…
Azi-dimineata pe o terasa in Bucuresti, mi-a aparut un zambet in coltul gurii, pe o punga de cafea Carabelaian- armeneasca dupa denumire cu mare incarcatura istorica si de mare pret- scria: sa ganditi bine! Desigur parafrazarea sloganului lui Traian Basescu cu traitul bine, dar m-am gandit ca poate e chiar mai mult, pentru ca indemnul de obicei este pentru cineva sa gandeasca si ni se pare de ajuns, nu sa gandeasca bine, ceea ce ar fi relevant si important si mai ales ar avea urmari.
Ajunsa acasa in plin scandal nationalist indus de o manevra filmata la un magazin Kaufland din Ardeal, dupa ce am locuit intr-o tara in care se vorbeau 3 limbi fara probleme si existau placute bilingve sau trilingve fara chestiuni de orgoliu desantat, m-am trezit in toiul unei discutii despre nationalism, patriotism si implicare. Mi-era dor pe de-o parte, pe de alta insa nu-i vedeam rostul.
Dar nici despre cafea si nici despre aeroport nu e vorba, asa cum nu e vorba neaparat de nationalism, ci despre schimbare. Am un prieten bun la Brasov cu care am discutii de catva timp despre imn si ziua nationala, despre faptul ca ar trebui schimbate. Imnul tarii mi se pare un mars funebru si versurile mai au un pic si te indeamna sa-ti pui singur capul pe esafod asteptind taierea, nu sunt niste versuri care sa te faca sa vrei sa te destepti sau sa traiesti. La fel cum ziua nationala fiind la inceput de iarna te imbie doar sa urmaresti un foc de artificii, o trecere cu torte a unei garnizoane militare si sa bei un vin fiert. Pentru ca se stie, alcoolul e frate bun cu romanul, de mic copil. Adica si de cand e vinul must si de cand e adultul copilas.
Noi am gasit variante, sa fie ziua nationala 9 mai. Daca se intreaba cineva ce este, e nasol de-a dreptul, inseamna ca a trecut prin lectiile de istorie ca rata prin apa. Este ziua independentei Romaniei, 9 mai 1877. Poti sa sarbatoresti mai bine vara decat iarna, te imbie mai mult la petrecere caldura decat frigul, iar daca se gandeste careva, vai dar 1 Decembrie era fix langa 30 noiembrie, se facea punte, nu-i bai am putea face punte cu 1 Mai, Ziua Muncii, atunci chiar ca bugetarii nu ar mai avea ce comenta. Glumesc! Din punctul meu de vedere puntile nu-s bune, scad vizualizarile pe blog ceea ce ma face sa refuz mai putine contracte de publicitate. Am gasit varianta si pentru imn, sau fie – Acolo este tara mea! dar nu cantata de Tudor Gheorghe ci in versiunea cantata de galeria de la CSU Sibiu, am ascultat-o cu totii in iarna cand au fost protestele contra Ordonantei 13. Bun, acum ca am rezolvat aceste chestiuni importante, sa vedem cum le si aplicam, ca e mai greu de aplicat decat de proiectat. Bine, eu am niste idei …
Poate ca suna ciudat, sau de neimaginat, de neinchipuit aceste schimbari. Dar sunt realizabile, nu sunt greu de facut si ar ajuta la cresterea ideii de sarbatoare a tarii acesteia. Da, am niste ganduri ciudate in dimineata asta, cred ca e de la cafeaua asta super smechera pe care o beau si de la aerul de Bucuresti, micul Paris.
Apreciază:
Apreciere Încarc...