Uncategorized

Program de voie

În zilele pline de lene care vor urma, în care numărul vizitatorilor români pe site-ul ăsta va atinge cote de avarie pentru că nimeni nu va mai fi la job și între două mail-uri nu-și va arunca ochii pe ce-am scrijelit, zile în care viața blogului depinde aproape exclusiv de diaspora, toți vom sta cu „inima la trecători”. Inclusiv eu, care voi sta și cu inima la trei culori, cum vor sta și alții.

O să stau însă și cu ochii pe americani, să văd ce mai au de declarat cu privire la PSD și Legile Justiției, că ei declară, ei sunt ignorați, cum era vorba aia veche din popor: americanul latră, pesedistul nu cedează, protestatarul protestează- pașnic.

Zilele următoare o să fiu prin Brașov și împrejurimi, o să încerc să îmi fac programul de lecturat cărți, vizionat filme și o piesă de teatru –  minunat integrat în acțiunile pregătite de municipalitate. Dacă nu știți programul de 1 Decembrie de la Brașov, vă rog să apăsați aici, și-l veți afla. Măcar o retragere cu torțe a Vânătorilor de Munte să admirăm, că până la urmă românul numai în armată și biserică mai are încredere.

Standard
Scânteie Amuzată, Scânteie Culturală

„Că nimic nu se compară, cu o dragoste rurală”

Vorba versului lui Mărgineanu.

Despre asta e vorba în mult lăudatul film „Tărâmul binecuvântat” în traducere adaptată după titlul original „God’s own country” pe care l-am văzut aseară la cinematecă deoarece am fost cuminte în continuare și am primit bilet cadou. 🙂 Mult lăudat, mult premiat, mult așteptat, iar pentru mine de neînțeles de ce a fost așa de lăudat, premiat, așteptat …

Mi s-a părut doar artificial, forțat, lung, incomplet și evident cu final neverosimil. Nu vă povestesc finalul, că poate mai vrea cineva să-l vadă. Filmul are însă și ușoare accente xenofobe și nu din cauză că este vorba despre doi homosexuali în film, ci pentru că unul dintre ei este român și fiind brunet este acuzat c-ar fi țigan. După cum se știe, în România toată populația este ariană și numai etnia aceea este brună, restul etniilor tot blonde cu ochi albaștri sau verzi sunt. Sau oricum asta este prejudecata scenaristului.

Ce am reținut eu este că  bărbatul român e bun la casa omului, pentru că știe să mulgă oi, să facă brânză, să gătească, să fie romantic – scena cu narcisele în pahar m-a înduioșat aproape (nu, m-a făcut să râd), să facă sex sălbatic în sălbăticie și mai ales ales să învețe bărbatul englez ce e dragostea și cum se face ea. Că se face altfel decât sexul, că nu e mecanic, e așa, cu sentimente și mângâieri și priviri pătrunzătoare.

Ultimul film pe tema asta pe care l-am văzut, adică homesexuali și iubirea lor, m-a făcut să plâng ca Sandy Bell, cu patru șiruri de lacrimi. Când am ieșit din sală, era să intru într-o ușă de sticlă, așa-mi era de încețoșată privirea. Dar filmul ăla a fost bun rău, a transmis emoție. Acesta e bine de văzut doar pentru actorul român, care își dă ochii peste cap magistral.

Mai jos trailer-ul :

Standard
Scânteie Socială

Cum ar fi dacă?

Aseară în timpul protestului, discutam cu prietenii care ar fi cele mai potrivite pedepse pentru nemernicii ăștia care conduc țara. Asta dacă ar depinde de noi și dacă am putea și dacă am fi în stare și dacă … Desigur, vorbeam despre iluzii, dar a fost reconfortant.

După protest și în dimineața asta am mai întrebat în stânga și în dreapta, ca să mai aflu păreri și să am și eu un subiect de articol în concordanță cu vremurile.

Și am ajuns la concluzia că eu sunt cea mai afurisită sau nu știu, dură, habar n-am,  neiertătoare … ?! Poate. În cazul în care ar depinde de mine, ar face toți vinovații închisoare, dar nu din asta gen UE, sau Norvegia sau Catedrala lui Escobar. Nuu, din aia cum era Jilava în comunism, cum era Fortul 13 în 1948 sau cum era Zarca Aiudului când era George Manu încarcerat acolo. Adică jale … Evident că în România anului 2017 imediat 2018, membră UE, nu ar fi posibil.

Webp.net-resizeimage (31)

Alte idei au fost : confiscarea averilor, pedeapsa capitală – iar nu e posibil că UE, etc – suiți toți pe o navetă spațială și expediați în spațiu, muncă silnică pe viață, sau ideea unei prietene : să stea într-un oraș cum e Mărășești cu salariul minim pe economie și să nu știe nimeni de ei. Puteți înlocui Mărășești cu Copșa Mică, Petroșani, dar acel tip de oraș de o sărăcie lucie unde nu se întâmplă nimic și lumea trăiește la limita subzistenței.

Desigur, tot ce am spus noi rămâne la ideea de „ce-ar fi dacă?” pentru că totuși numărul cetățenilor care au ieșit în stradă este mic în comparație cu potențialul României și cu gravitatea actelor comise de conducerea țării. Iar vinovații de situația actuală a țării sunt prea mulți.

 

Standard
Scânteie Politică, Scânteie Socială

Atât !!!

De la protest.

1511713984212486872438

Actualizare ora 21.00, după ce coloana de protestatari a mărșăluit prin oraș.

În spatele meu la un moment dat, în jurul orei 18.30 era un jurnalist, nu știu de la ce televiziune și intervieva o doamnă : „Doamnă, pentru ce ați ieșit în stradă?”, nu știu ce a răspuns doamna, dar eu aș fi zis: pentru ce mai stă cineva în casă, când ăștia pradă țara?

Atât!

Standard
Uncategorized

Crima din Orient Express

L-am văzut în seara asta la cinema. Sala plină ochi.

De unde am ajuns eu la niște concluzii : există mulți fani ai genului crime sau Agatha Christie sau mulți fani ai lui Johnny Depp, filmele lungi te pot adormi cum i s-a întâmplat cuiva în fața mea și desigur vreau să merg cu Orient Expressul.

Asta pe lângă să văd Cuba, Buenos Aires Argentina, să fac Inca trail și să ajung la Machu Pichu, să văd Aurora Boreală în Finlanda, un pic din Rusia -Moscova și fermecătorul Skt. Petersbug, să…, să…, apoi desigur neapărat să … etc. Iar astea numai la capitolul călătorii.

Revenind la film, e frumos filmat, peisajele sunt frumoase, lumina la fel – cel puțin când acțiunea se petrece în Istanbul deși e posibil să fiu părtinitoare pentru că eu iubesc Istanbulul oricum, acțiunea tipică unui roman de A.C, Kenneth Branagh însă incredibil de prost în rolul lui Hercule Poirot. Replicile total artificiale „sunt probabil cel mai bun detectiv din lume” și „doar două persoane știu cine e criminalul- eu și Dumnezeu” m-au făcut să râd, ceea ce e bine pentru mine pentru că nu am mai râs de mult și rău pentru film, că nu erau intenționat hilare, însă jocul actoricesc … Iar gestul obsesiv-compulsiv de a-și păstra echilibrul băgându-și ambii pantofi într-o balegă, m-a făcut să pufnesc.

Pentru cine nu a văzut ecranizările mai vechi, e posibil să fie un film bun, mai ales pentru numărul mare de actori cunoscuți, pentru mine a fost foarte fain că a fost o seară mișto deoarece am fost cuminte și am primit un bilet la film cadou.

Mai jos trailer-ul la filmul din seara asta.

 

 

 

 

Standard
Scânteie Socială

În premieră

Nu fac reclamă emisiunii atât de cunoscute de către pensionari de la Antena 3.

În premieră ies în stradă sindicatele alături de tinerii frumoși și liberi sau care era sintagma care îi definea pe protestatari acum 9 luni, acum 2 ani, acum 4.

O să fiu foarte foarte răutăcioasă, dar se știe dragostea mea profundă pentru Jandarmeria Română (Jandarmeria apără hoția! ) care la protestele RM credeam că este echivalentul Muschetarilor, desigur atunci apărau democrația si statul de drept al lui Ponta, nu monarhia lui Ludovic al XIII-lea, așa, deci eu vreau să-i văd în stradă în față la Prefectură.

Să strige: „Jos Dragnea!” Sau preferata mea „Dragnea, nu uita, așteptăm și cartea ta!”

Și da au sindicat, normal – ah, în psihologie cică normalitatea e definită doar ca absența patologiei, în rest e tăcere apropo despre ce-i normalitate – și au și patron spiritual și sfânt protector. Bănuiesc că nu știți care – Sf Mihail.

Standard
Scânteie Politică

Hoții, săriți!!

A pus DNA ieri sechestru pe averea lui Dragnea pentru a recupera un prejudiciu de peste 27 milioane de euro.

Adică banii mei de țigări, de la 21 de ani de când m-am apucat de fumat, până vara asta când grație plecării din țară m-am lăsat, adică un nimic, asta vreau să spun.

27 de milioane de euro … mărunțiș, evident.

Asta doar în dosarul TelDrum, să ne înțelegem. Adică banii de suc, de cafea, de coafor, de reviste glossy când eram tânără și … atât, nu-i pun la socoteală aici. Adică au fost mai mult de … dar cine îi numără?

Aberez, evident. Eu am fumat destul de puțin totuși. 27 de milioane de euro nu sunt nici banii de țigări ai lui Jeff Bezos care se pare că l-a detronat pe Bill Gates la imensitatea averii. Bine, nici nu știu dacă fumează si nici nu-mi pasă.

Sunt sictirita de cei din fața DNA ului cărora li se pare glumă. Și conspirație. Și binom și guvern paralel și „nu ne vindem țara” sau nu știu ce alte faze și fraze. Trezirea! E nasol! Omul ăsta e nașpa pentru România. Nu e vorba nici de banii lui de țigări- el fumează, apropo. E vorba de 27 de milioane de euro din banii noștri, ai tuturor, care nu s-au dus în drumuri. Atâta noroc avem că banii erau ai noștri dar prin filtrul UE, fonduri structurale, adică un pic de control. Ah, dar România deja a returnat banii ăștia înapoi, cu dobândă, urmează doar să-i mai recupereze de la Dragnea și gașca lui de infractori.

Mai simplu de atât nu pot scrie. Cine strigă cu mine? Hoții ! Noaptea și ziua ca hoții, de aproape 30 de ani ! Încă ceva, da, e doar un om, dacă intră la închisoare nu sunt mai fericită, PSD-ul are capacitate mare de autoregenerare.

Standard
Scânteie Socială

Un pic de magie

Eu de ziua mea m-am dus la cinema, am văzut două filme, am răspuns la telefoane, sms-uri, mail-uri, etc. Și la fel două zile după, pentru că viața e un vârtej și nu e așa important când e ziua mea.

Dar când e ziua ei, este. Pentru că o admir mult și constant pentru absolut tot ce face. De ziua ei care e la 3 zile după a mea, a spus că nu vrea să primească niciun cadou, banii de cadou să fie strânși și să fie donați la MagiCamp. Ceea ce s-a întâmplat. A mai adăugat și ea o sumă și poate, adică sigur, banii au ajutat un copil.

Adică eu am fost egoistă și ea altruistă.

Dacă nu ai o prietenă ca a mea, ești foarte sărac și dacă încă nu ți-ai găsit un proiect caritabil de susținut, ești … ești în căutare, sigur.

 

 

 

Standard
Scânteie Culturală, Uncategorized

Etnovember

Dacă vremea e frumoasă, nu țineți copiii în casă!

Așa, acum că am spus și sloganul – e doar al meu, nu e al festivalului- vă spun că azi începe Etnovember la Brașov. Sloganul lor, mottto-ul lor adică, este Ars vincere tenebras, pentru cine a uitat latina din clasa a opta – Arta învinge întunericul.

O serie de expozitii, lansări, spectacole experimentale și cântări multiculturale au loc zilele acestea la Brașov.

Apăsați aici și vedeți programul complet, poate vă atrage ceva.

 

Standard
Uncategorized

Satiră? Momentan

Am văzut un film care mi-a scurt-circuitat creierul. Ce mai rămăsese din el, în urma altor șocuri curente sau trecute.

Prea multe nu o să spun. Invit la vizionarea filmului „This is your death” din 2017 care este o satiră la lumea dezumanizată în care trăim, însă în care căutăm viața la tv, în calculator, telefon.

Cred că de la „The Lobster” – 2015 nu am mai văzut un film așa de caustic. În afara serialelor „dark”, cum le numea cineva dimineață.

Și dacă vă gândiți că e doar un film și suntem departe de ce întâmplă în el, amintiți-vă de emisiuni de genul :”Insula iubirii”, ” Gospodar fără pereche” sau orice emisiune de „divertisment” și cam ce presupune ea. În România sau oriunde altundeva. Mai jos trailer-ul filmului.

Standard
Scânteie Politică

Ce să fie? MCV

Am citit azi-dimineață raportul MCV, lectură ușoară la cafea, doar 14 pagini.

Nu m-a mirat deloc că doar trăiesc în România, mă uit la știri, îl văd pe Dragnea, etc.

În concluziile raportului am citit niște cuvinte :”risc”, „îngrijorare”, „recomandări restante”, „lipsa progresului”, „avântul reformelor s-a pierdut”. Da, limbaj de lemn, pentru că e comunicare politică nu scrisoare de dragoste, dar cred că poate să înțeleagă oricine pe unde stăm.

Așa cu toții. Adică pe unde stă PSD-ul, pe unde stă guvernul, pe unde stăm noi cetățenii, din astea. Vede cineva vreun cuvânt cu conotații pozitive? Eu nu am văzut, dar nu sunt în cea mai bună formă azi.

 

Standard
Scânteie Aleatoare, Uncategorized

Ceva de mestecat creierul

Noua mea pasiune, un serial de la Netflix, „Mindhunter”.  Că dacă al meu creier nu are gumă de mestecat, trebuie să-i dau, nu-l pot lăsa fără ceva la care să se gândească.

Serialul e povestea a doi detectivi din FBI, de undeva de prin anii 70, care încep să se ocupe de dezvoltarea unor metode pshihologice de a arăta ceea ce este în spatele unor acțiuni criminale, adică în fapt, motivele unora de a se comporta într-un anume fel. Film de David Fincher.

Mie îmi place, mă uit la el în mod obsesiv-complusiv, noroc că nu e decât o serie și apoi pot să mă ocup și de alte treburi, de exemplu scrierea unui roman. Glumesc :). Mai jos trailer-ul :

 

Standard