Am ajuns la Palatul Regal cu niște prieteni, vineri, înainte de prânz. Palatul Regal de pe Calea Victoriei găzduiește Muzeul de Artă al României. Cu un bilet combinat la două expoziții permanente, am avut acces la vizionarea a diverse opere.
Nu mai intrasem într-un muzeu de luni de zile, când vizitasem un muzeu al fotografiei în altă țară. Acum vizitam acasă plină de curiozitate parte din tezaurul cultural al patriei mele. Un banner din hol indica expoziția Brâncuși de la etajul doi. Trecînd prin fața unor iconostasuri din biserici vechi de pe la 1300 eram încercată de sentimente contradictorii. Pe de-o parte claritatea rolului bisericii ca și apărătoare și păstrătoare a culturii românești, pe de altă parte, lipsa destul de bine conștientizată acum a interesului domnitorilor români pentru cultură. Desigur, era greu, pentru că cineva trebuia să se bată cu turcii sau tătării, nu avea nimeni timp să investească în cultura sau educația unui popor extrem de vitregit.
Nu a fost o vizită ușoară. Am trăit-o la modul treaz al raportării in timp. Deloc facil. Nu m-a bucurat aproape deloc. M-a intristat aproape în permanență. Cel mai tare când am intrat intr-o încăpere pe ușa căreia scria „In memoriam Văcărești”… era o sală dreptunghiulară în care erau niște dale de piatră și câteva fresce … tot, extrem de puțin din ceea ce a însemnat Mănăstirea și apoi închisoarea Văcărești. Mi s-au umplut ochii de lacrimi, am cunoscut oameni închiși la Văcărești, oameni care m-au schimbat, care au evidențiat frumosul si binele din mine, care mi-au arătat importanța iertării și a lipsei dorinței de răzbunare în viața.
În fața pietrelor acelora eram mică și uluită de ce scria pe ușă. Simplu, poate prea la obiect, „in memoriam” m-a dus la întâlnirea mea cu istoria dură, nu cu arta.. dar nu sunt ele legate, așa cum scriam mai sus? Ba da, nu prea pot fi ele delimitate, se întrepătrund și una determină pe cealaltă.

După ce am trecut prin galerii care expun Aman, marile scene istorice sau Grigorescu, atât de pitoreștile „Care cu boi”, care apropo, sunt multe, după ce am văzut un tablou de Grigorescu donat de către istoricul Giurăscu, am avut parte de surpriza zilei. Pănă la surpriză, am trecut prin fața lor și m-au emoționat „Anemonele” lui Luchian. Luchian care bolnav de scleroză multiplă, pictase „Anemonele” cu penelul legat de încheietură mâinii in ultimii ani de viața, îmi arătau atâta dragoste de viață, vibrau atât de tare acum în fața mea … Acum vedeam „Anemonele”, obosită și copleșiță. Știu că la Luvru, de cum am intrat acum vreo 10 ani, am văzut indicatoare cu săgeți care te trimiteau către capodopera lui Da Vinci „La Joconde”. Așadar știai că urma să vezi zâmbetul enigmatic al Mona Lisei de la prima direcție pe care o schimbai prin muzeu. Evocarea Luvrului nu este întâmplătoare și veți vedea de ce.
La etajul doi al Muzeului din București se află sala Brâncuși. In această galerie, exclusiv închinată marelui sculptor român sunt mai multe opere aparținînd artisului :” Rugă”, „Supliciul”, „Danaida”… și „Cumințenia Pământului”. Surpriză… Eu nu am mers cu gândul să o văd, sincer uitasem unde e expusă, cred că voiam mai mult să văd Sala Tronului sau Palatul Regal în ansamblu, sau Luchian și Aman decât Brâncuși. Însă m-a emoționat și revoltat și uluit și întristat expunerea ei. Intr-o sală dreptunghiulară, albă, alături de alte opere, unele pe care le-am menționat altele pe care nu le știu, imi recunosc aici ignoranța, fără indicatoare către ea și fără cel mai mic însemn se găsea în fața mea. Dacă nu o știam, dacă nu scrisesem de ea acum doi ani aș fi trecut fără să-mi dau seama că sunt lângă atât de importanta operă, pentru care am și donat bani pentru a rămâne in patrimoniul statului român. „Cumințenia” era păzită doar de o sticlă, probabil securizată, nu știu, nimeni nu mi-a putut răspunde… Angajații muzeului cuprinși probabil de vortexul cotidian nu erau afectați și nici impresionați de uimirea mea pentru lipsa de semnalizare a operei lui Brâncuși. Și atunci mi-am dat seama că au văzut-o probabil mulți vizitatori dar degeaba. În fața la „Vittoria de Samotrace” la Luvru, nu te puteai abține să nu admiri amplasarea, în fața lui „Nefertiti” la Berlin, care mi s-a părut perfecțiunea feminină întruchipată acum 2 ani jumate, nu m-am putut opri din admirație, minute întregi … acum, admirația era umbrită de slaba promovare, ca și cum deși „Cumințenia” era expusă intr-o sală complet albă, s-ar fi aflat în intunericul Iadului. Trist… A doua zi am citit într-un album de artă, in timp ce-mi beam prima cafea cam tot ce am găsit despre „Cumințenie”, începînd cu materia primă din care a fost creată- o piatră din carierele Parisului și continuînd cu laude sau critici apropo de trăsăturile ei de care unii au spus că sunt de inspirație aztecă.
Ne-am continuat vizita admirînd El Greco, Rembrandt, Rubens, Renoir, Monet, Manet si Rodin. Un „Sărut” miniatural al lui Rodin, din bronz, m-a dus într-o noapte de vără când în fața aceluiași sărut în mărime naturală, tremuram cuprinsă de alte emoții în față la Tulleries. Cioburi de amintiri m-au năpădit … Până la urmă arta conectează oamenii și la fel emoția trezită de artă.

Am incheiat vizita tristă, am eșuat pe o terasă din Micul Paris din spatele Cișmigiului în fața unui pahar de apă minerală cu gândul clar că nu ne apreciem valorile și nu le punem în evidență. Nu știm să promovăm frumosul țării. Un banner cu bustul lui Nefertiti în Berlin mi-a indicat clar corpul clădirii unde era expus bustul celebru, într-o alveolă specială, luminată astfel încât să-i fie evidențiate trăsăturile. „Cumințenia” nu avea însă banner către ea, in hol era doar un banner care indica expoziția Brâncuși, nu avea indicator, nu era pe bilet, pe pliant, era doar pe un soclu de care m-am sprijinit fără a fi deranjată, cum se poate vedea din poza de mai sus. Ireal. M-am spijinit de un soclu care susținea o sculptură evaluată la 11 milioane de euro.
Desigur, trecutul nu poate fi schimbat, însă poate o să avem mai multă grijă de viitor. Grijă, asta ne lipsește … grija față de frumusețile țării, în toate formele. Lipsa grijei față de artă ne abrutizează, anii trecuți au aratat-o și la fel și cei prezenți …
Apreciază:
Apreciere Încarc...