Acolo am ajuns în ultima săptămână din acest septembrie. Am lăsat netul ca să mă detașez, relaxez și să experimentez.
Georgia este o țară unde oaspeții sunt daruri de la Dumnezeu. Nu știu dacă era și cazul nostru, însă am fost primite ok. Mai puțin de taximetriști/șoferi de maxi-taxi/unii chelneri, care toți sau aproape toți ne-au smecherit la prețuri.
Am ales Georgia pentru că nu este o destinație mainstream – mda, am „ars-o pe hipstereală” nu voiam ceva neapărat romantic și nici clișeizat în sute de povești, filme și poze. Plus că nu voiam să cheltuim o avere într-o săptămână, așadar Georgia.
Am ajuns după o călătorie de 14 ore din fața blocului meu din Brașov în fața hotelului din Tbilisi. Nu numai noi nu avem infrastructură, nici alții n-au și mai au și o circulație haotică unde nu se respectă benzile, se depășește constant pe linie continuă și se flashuiesc șoferii non-stop și fără motiv.
Tbilisi- un oraș pe două coline cu un râu tulbure între ele – Kura. Cochet, însă haotic și contrastant. Un amalgam de stiluri arhitectonice, de la brutalismul socialist la tradiționalele clădiri georgiene cu balustradă de lemn.
Desfătare pentru simțuri a fost mâncarea și băutura. Vinurile georgiene? Curcubeu pe cerul gurii, cam tot ce am încercat. Nu prea am băut apă, din motivul principal că nu era bună apa lor minerală. Gustul de sulf nu ne plăcea. Mâncarea? Ceva între bucătăria grecească, turcească + găluște de aluat, ne-a cam plăcut.
În 2 zile în Tbilisi, am văzut cam tot ce era de văzut, mie cel mai mult mi-a plăcut priveliștea de la cetatea Narikala și o expoziție de artă contemporană pe care am vizitat-o întâmplător în Muzeul de Istorie.
După Tbilisi am plecat spre Kutaisi cu un tren personal. Unitățile de măsură au fost cam acestea : 221km~5h=4 lari/pers~6ron/pers. O experiență … voi reveni cu altă postare despre restul incursiunii în Europa Orientală.