Scânteie Socială

3 ani

Fără vinovați.

Fără condamnări, doar condamnări morale.

Fără consecințe, doar nepăsare și uitare.

Fără schimbare, fără implicare.

#Colectiv,

„ziua în care renunțăm este ziua în care murim”

Standard
Scânteie Socială

Doar mulțumiri

Din partea FBD tuturor prietenelor mele care au donat rapid surplusul lor de produse de igienă personală.

La un apel scurt s-au strâns 2 pungi imense de produse pe care le-am dus la FBD unde femeile fără adăpost sau cele cu venituri extrem de mici și aflate în nevoie, le pot folosi.

Invit din nou cât mai multă lume să facă voluntariat.

Ce am primit eu dăruiesc mai departe. Mulțumiri sincere și cele mai bune gânduri din partea FBD și a mea personal. 🙂

Postarea inițială scrisă de S. de la FBD o regăsiți aici.

 

Standard
Scânteie Socială, Uncategorized

Raport

Pentru cei care încă au iluzia că PSD-ul e buuun și că Jandarmeria NU apară hoția, am o lectură foarte educativă.

O puteți lectura aici

Este un raport care prezintă abuzurile la care a fost supusă populația civilă în 10 august și care a fost înaintat către ONU. Are și variantă în engleză, poate vreți să-l distribuți prietenilor din diaspora, să se știe ce se întâmplă în România și cum ne este libertatea amenințată.

Nu de alta, dar a fost începutul…

Standard
Uncategorized

Viciile sunt frumoase

Pentru cei care si le permit.

Așa mi-a zis prietena mea când și-a mai turnat un strop de ceva licoare bahică, nu mai știu exact ce, în timp ce eu beam un vin aproape negru.

Povesteam de altruism, loialitate, pro-contra emigrare, viața mea din Lux, viața mea din țară, de vicii și iubire într-o debandadă totală de idei și frânturi de gânduri.

„Huo PSD! Au distrus țara …” a ajuns să fie un lait-motiv în aproape orice conversație, nu lipsea din asta. Povesteam cu repeziciune de protestul din 10 august, de urmele lăsate de el în psihicul meu, de repoziționarea care a urmat după la foarte multe situații și relații.

Nu ne văzusem de 2 ani și ceva, eram mai blonde la păr amândouă și mai încercate, un pic mai înțelepte, un pic mai asumate, mai iubite și mai părăsite, mai apreciate și mai bogate. Vorbeam de vicii și de locul pe care îl ocupă în viața noastră despre cum te poate doborî, despre voluntariat și călătorii. Și căsătorii …

„Nu-ți poți face noi prieteni vechi” rămâne cel mai frumos și adevărat rând pe care l-am citit anul acesta într-o carte.

Standard
Scânteie Politică, Scânteie Socială

Fără limită

Ieri am atins un nou mod de perplexitate urmărind acțiunile PSD-ului. Și ale celor care nu reacționează, desigur.

Deoarece NU mai au bani, pentru că i-au cheltuit haotic, pe măriri de pensii și salarii pentru bugetari, ajutoare sociale pentru votanții lor neți și Centenar, au nevoie de bani la buget ca de aer.

Și au venit cu o găselniță.  Să se împrumute de la copii! Daa! Desigur și eu împrumut banii de bomboane de la nepoții mei când nu am bani de țigări. Evident, NU ! Că statul n-are bani, e normal. Ca se împrumută de la populație logic, dar ideea asta mi se pare minim horror.

Iar dezbaterile de ieri despre legea off-shore sunt minim o glumă proastă, din păcate amendamentele opoziției prin vocea USR Brașov  rămăn doar amendamente…

Desigur, eu continuu să sper că lumea va fi și atentă la ce se întâmplă în țara asta, nu doar la câte zile libere dă statul.

Standard
Scânteie Culturală

La teatru

Vă invit/ trimit/ recomand să mergeți.

Urmează Festivalul Internațional de Dramaturgie Contemporană la Brașov.

Programul și biletele sunt aici.

Standard
Scânteie Aleatoare

Moment

Priveam amândoi orașul. Era seară, târziu. Eram parte integrantă total din atmosfera păstoasă, din ceață… La radio se auzeau știrile. Vocea metalică a prezentatoarei răsuna deasupra Brașovului. Ministerul Muncii propunea creșterea salariului minim brut pe economie de la 1 noiembrie 2018 la 2080 lei.

„Ai auzit?”m-a întrebat ușor. „Da, o să ne îngroape în datorii de vii atâta bunăstare” am replicat tristă.

„Nu ți-e frig?” culmea, vorbea cu căldură despre frig. „Hmm, nu, mersi, cred că doar pe dinăuntru. Ce facem cu ăștia?” am oprit radioul și am coborât din mașină.

Webp.net-resizeimage„Ne luptăm. Ce altceva? Cum adică pe dinăuntru? Din cauza PSD-ului? C’mon … Nu te pot atinge așa de tare. Cum era aia – touch every thing except my heart?”

„Da, așa era.”

Nu se mai auzea nimic. Din când în când farurile vreunei mașini ne luminau. Mirosea a frunze umede și a fum din Schei.

 

Standard
Scânteie Aleatoare

Lana

„Și am iubit-o … eram pierdut și ea mă luase de mână și mă trăsese în sus – a fost Raiul meu de după Iadul meu, știi cântecul ăla al Lanei Del ReyAșa era ea…perfectă în salvare”

kind of girl who’s gonna make you wonder who you are and who you’ve been

Nu știam nici cântecul, nici Raiul nici Iadul, mi-era străină iubirea asta așa consumatoare, epuizantă și nici nu îmi venea să ascult nimic.

„Mă trăsese – ai spus?” am întrebat absentă. „Mă trăsese in sus, așa ai zis, nu?”

„Da” a zis gânditor cât a mutat un pahar de pe un suport de pahare pe masă și apoi dintr-o mână în alta.

„Mda, chiar cred că era perfectă. Mai mult decât perfectă. Numai că știi tu care e problema cu fetele astea perfecte și cu timpurile astea  mai mult decât perfecte -gen „mă trăsese”?  Sunt mereu în trecut.” Așa i-am zis zâmbind.

Atâta știu și eu, cum se formează mai mult decât perfectul în limba română și cum e faza cu femeile perfecte. În rest sunt total neștiutoare.

Standard
Scânteie Politică, Scânteie Socială, Uncategorized

La braț cu dictatura

Hey, nu e o glumă. Imediat se va instaura. Desigur nu va fi ca înainte de ’89 ci modernă, adaptată cu acces la internet, FB și cu contor de apă rece pe țeavă.

Momentam mergem doar la braț cu ea, ne curtează, nu ne-a luat încă de mână, nu a devenit stăpână, însă dictatura face pași repezi către instalare.

Prin ordonanța asta de ieri, nu mai avem voie să protestăm spontan. Și Jandarmeria poate interveni în forță când vrea ea. Adică la ordin. Nu e glumă! Poate pentru cei care nu știu ce poate face Jandarmeria și cum a dus PSD ul abuzul la alt nivel, recomand orice film de pe Youtube din data de 10 august a.c.

Dacă asta nu e un pas spre dictatură, nu știu ce este. În niciun caz o declarație de dragoste pentru popor. Decât dacă o fi de genul 50Shades cu frânghii roz- iluzia aia de libertate.

Și nu e de glumă, dacă NU NE TREZIM ACUM, ne vom trezi când va fi un pic târziu și nu se va schimba nimic pașnic, eu doar zic.

Standard
Scânteie Culturală

Cultură inaccesibilă

Am fost invitată la un vernisaj. Bun lucru, desigur „cu ocazia Centenarului”, cum altfel?

Expoziția va fi vernisată mâine la ora 13.00 (!!!). Da! Pentru că la un vernisaj trebuie să fie prezenți doar câțiva studenți, câțiva pensionari, 2 jurnaliști de (in)cultură din Brașov și 1 critic de artă probabil rătăcit. Expoziția va fi la Muzeul Civilizației Urbane.

Desigur mie-mi va fi imposibil să ajung la vernisajul de la ora 13.00. În general oricărui om al muncii care are un program de la 09.00 la 17.00 îi va fi greu să ajungă. Pentru că programul de vizitare al acestui muzeu se desfășoară fix în acest interval. Dar nimeni nu merge la muzeu dacă nu e în concediu, nu? Până la urmă ce să vezi si la muzeu?

Lăsînd observațiile mele despre orarul muzeului, expoziția se numește „Primul muzeu românesc din Brașov. Edificarea instituțiilor culturale românești din Transilvania după Unirea din 1918” și cred că merită vizionată.

Insă revenind la dorința Brașovului de a fi un oraș ofertant turistic, personal cred că sunt foarte multe lucruri de îmbunătațit, de schimbat, ca să nu mai spun de inovat. În primarie cred că nici nu se discută despre asta prea des, însă chiar am de gând să merg la o ședință a Consiliului Local să văd ce se discută. O să revin la momentul acela cu detalii. Până atunci, cine poate, să meargă la muzeu! Orice muzeu.

Standard
Scânteie Călătoare, Uncategorized

Evadare !!!

Toți avem nevoie de evadări. Mai ales în natură, mai ales când e vreme frumoasă și dacă mai sunt și spontane, fără prea multă pregătire, cred că sunt și mai de apreciat, evadările.

Am avut azi un episod de acest gen. Și a ieșit ceva foarte fain și total simplu. Ne-am suit în mașină și drumul trebuia să fie doar întins. Atâta. Printre frunze. Că e toamnă și mai durează puțin.

Din Brașov la Lacul Sf Ana sunt cam 80 km. Nu mai mult. Și drumul e bun, cu excepția ultimei porțiuni din Bixad chiar către Lac, unde sunt niște gropi și niște urme care indică faptul că pe alocuri a fost plombat, în primăvara, bănuiesc.

Înainte de Lacul vulcanic Sf Ana e o parcare gratuită iar intrarea în rezervație costă 5 lei/persoană pentru Lac, respectiv 5 lei/persoană pentru Tinovul Mohoș. La Sf. Ana am mai fost, prin mlaștină, niciodată, însă cum anul ăsta pare a fost un an cu multe premiere, am ajuns și pe o potecă dintr-o mlaștină de turbă, sunt curioasă ce mai urmează …

Și chiar a fost fain, desigur nu cred că era fain dacă puneam piciorul pe lângă potecuța aceea făcută din bucățile de lemn, că părea cam moale solul, așadar nu am fost foarte curioasă să văd dacă mă afund sau nu, iar ochiurile de apă din poze au o adâncime de 17 respectiv 23 de metri, așadar nici de ele nu m-am apropiat pentru că nu mă țin plămânii să înot la adâncimea asta- deh, anii de Dunhill …

Înapoi de drumeagul străbătut de noi, de ghidul de etnie maghiară foarte amuzant și de câinii ciobănești mă gândeam că în zone din acestea cu  peisaje așa frumoase nici nu e nevoie să fii prea bun fotograf sau să ai cine știe ce aparat foto. Pozele ies bine oricum, te ajută natura.

Iar de la punctul de Belvedere am rămas un pic mută- e foarte greu pentru mine- era superb lacul. Se vedea un pic verde smarald, sub muntele acoperit de copacii în care soarele topise toate frunzele, așă că era plin de auriu, arămiu, cărămiziu și roșu… Fără cuvinte. O să închei aici, cu gândul că lucruri bune se întâmplă mereu, nu are cum să fie altfel într-o țară așa de frumoasă. Dar cred că nu le vedem, cum nici eu nu văd decât rar natura.

Mai multe detalii despre rezervație, găsiți aici. 

E frumoasă, e de vizitat, cred că în orice anotimp, dar toamna e superbă.

 

Standard
Scânteie Socială, Uncategorized

„Du-mă acasă măi tramvai …”

Desigur fără legătură cu ceea ce urmează să povestesc, este versul de mai sus, că nu o să povestesc eu despre cântece de petrecere, de petrecere d-aia de mahala mai exact.  Nu, o să povestesc despre o dezbatere unde am fost invitată.

Adică invitată să asist, alături de alți brașoveni la o discuție despre transporturi în Brașov. Despre parcul auto al RatBv, învechit, despre achiziții, despre modernizarea transportului, despre aplicațiile noi pe care Ratbv le folosește, despre gratuități, schimbarea traseelor, etc.

Nu o să intru în detalii tehnice, pentru că sunt plictisitoare de cele mai multe ori. Ce este important este că se lucrează în oraș la strategii de dezvoltare care se pot implementa. Că există soluții practice de eficientizare și ecologizare a transportului, de modernizare, de reducere a costurilor, etc.

Una dintre cele mai faine idei care au apărut a fost închiderea centrului istoric autovehiculelor, cu excepția riveranilor și a mașinilor gen 112 sau de utilități, sau promovarea unui transport cu busuri electrice sau hibrid și crearea unor linii de tramvai în cartiere rezidențiale noi, doar acolo pentru că este mai ușor de creat infrastructura specifică.

Există alternative, asta este bine să nu uităm mereu, se pot schimba lucruri, transportul fiind unul dintre ele. Este vorba de mobilitate până la urmă și despre cum poți ajunge cel mai ușor, rapid și eficient din punctul A în punctul B, folosind infrastructura existentă, până când din fericire, cu multă muncă și alegînd rațional la alegeri va fi și ea modernizată sau creată- vezi aeroport la Bv sau autostradă.

 

 

Standard