Scânteie Socială, Uncategorized

Pe scurt

De pe mobil, că altfel nu am timp să scriu.

Am făcut parte dintr-o  echipă foarte faină care a dat un candidat al unui partid la  cursa pentru europarlamentare.

Candidata este Naomi Reniuț-Ursoiu, partidul este USR, eu am fost  un membru al unei echipe învingătoare. Da, se pot schimba lucruri în țara asta, dacă există implicare.

Schija aceasta este pentru toți cei care sunt încă sceptici sau indeciși. Apucați-vă și faceți ceva, orice, ca țara asta să meargă înainte! Dar să fie bine pentru toți, nu doar pentru unii, asta este important!

Standard
Scânteie Aleatoare, Uncategorized

Gând de noiembrie

Eram înfrigurată. Bătea un vânt care trecea de haine, de carne, intra în oase. Mă întorceam de la o ședință unde încercam să construim un program (politic) pentru Brașov. Intrasem să cumpăr ceva d-ale gurii și cu plasa în mână mă îndreptam spre casă.

Eram căzută pe gânduri și multe gânduri căzuseră pe mine… Vântul aducător de iarnă îmi tăia fața.

Eram într-o zbatere d-asta morală, deși nu aveam mari probleme lăuntrice de rezolvat, cred că era doar viața normală cu gândurile zilnice. „Off, nu mă potolesc și eu odată!”. Îmi aminteam o discuție despre lupi și miei și coabitare pașnică – în Rai, desigur. Iar discuția nu se desfășurase în biserică sau la spovedanie, bun poate era tot un fel spovedanie dar în alt cadru.

Rânduri fără noimă… iarna sau apropierea ei mereu e ca noaptea sau apropierea ei. Te așează un pic în fața a ceea ce ai făcut peste an, peste vară, peste zi. Iar dacă mai bate și vântul …

Standard
Scânteie Socială, Uncategorized

Când Jandarmeria bate tot, inclusiv limba română

Scurt, de pe mobil.

Am citit azi comunicatul Jandarmeriei cu privire la eventualele proteste de 1 decembrie. E aici.

Eventualii protestari se „descalifică ca oameni, cetățeni și români” dacă întorc spatele jandarmilor la paradă. S-a angajat d-na Dăncilă part-time la Jandarmerie? Pare ca da, la departamentul de Comunicare, scrie comunicate de presă…

Nu instig pe nimeni la nimic, nu pot spune nimănui să întoarcă spatele Jandarmeriei în momentul când vor trece pe sub Arcul de Triumf. Însă eu aș face-o fără regret, pentru că 10 august încă doare.

Standard
Scânteie Amuzată, Uncategorized

Premieră

Anul ăsta a fost clar un an al premierelor: prima dată într-o peșteră, prima dată într-o mlaștină, prima dată la bowling, prima dată speaker la o Școală -și aia politică, prima dată mi-am cumpărat ceva de Black Friday. Ah, asta din urmă a fost prima și ultima dată.

Ca tot românul cu contul plin, de Black Friday voiam și eu niște cărți și o cafetieră. Cu cărțile m-am liniștit relativ rpd, nu se gaseau în stoc, cu cafetiera nici acum nu-s liniștită. Cafetieră nu am de câteva luni, de când am dat la reciclat toate electrocasnicele care zăceau și adunau praful degeaba în casă. Printre care și cafetiera care nu mai funcționa la standarde optime.

Și acum, profitînd de maaarea reducere de 30 de lei, mi-am cumpărat o cafetieră șmecheră. Adică acum 9 zile. Doar am cumparat-o că nu a ajuns încă. Când am sunat vineri, adică după o săptămână, să văd ce se întâmplă mi s-a spus ca nici nu a plecat din depozit. Noroc că fac o cură cu magneziu și mi-e aproape imposibil să mă enervez … Așa că doar m-am amuzat. 

Ce am învățat cu toții de aici? Că Black Friday chiar e o zi neagră. Nu sfătuiesc pe nimeni să facă atunci cumpărături, sau să facă, dar produsele ajung … hăhăăăă !

 

Standard
Scânteie Socială

Realitatea

A venit peste mine cu tot ce înseamnă tehnologie și ancorare în concret.

Și în concretul ăsta cotidian, toată lumea nu mai putea vorbi cu restul lumii care nu era toată lumea, decât dacă se afla pe Facebook. Și nu se mai putea întâlni și nici informa altfel, decât prin Facebook și nu mai putea cunoaște lume decât dacă era pe Facebook și tot așa…

În Malta, ultima mea evadare, nu mă puteam conecta la wifi pe o superbă terasă decât dacă aveam Facebook – prin contul de Facebook, nici nu am înțeles bine cum, nici nu contează. Cert este că în ultima lună, am fost întrebată de contul de Facebook de mai multe ori decât mi s-a cerut numărul de telefon… Și mă refer la lucruri importante acum, nu la – Ei prințeso, iți dau o cafea diseară?

Și l-am redeschis… după 4 ani de libertate. Pfai, a fost horror. Mi s-a părut o călătorie în timp, am regăsit o parte din mine de care uitasem – nu am avut surpriza să nu-mi placă ce am găsit – dar a fost ca și cum am călătorit în timp, sau măcar am coborât pe o spirală temporală.. Este foarte obositor, în câteva ore aveam nu știu câte notificări, cereri de prietenie, făceam parte din nu știu câte grupuri, eram invitată la n evenimente. Este extrem de cronofag și de enervant. Am activat fără să vreau/știu chat-ul și toooată lista mea de „prieteni” a știu că sunt acolo… din nou. Nu mai zic, că pentru a posta mi-am sunat o prietenă care atentă la „drama” mea și amuzată de ea, mi-a oferit un training despre cum se postează acum, că și asta e diferit. Că are multe funcții pe care nu le pricep- story, live, fonturi diferite, culori și cel mai groaznic emoticons – o puzderie … 

În fine, am constatat cu tristețe că uneori ești obligat oarecum de societate să faci chestii pe care nu vrei să le faci, ca să rămâi în societate. Că e foarte greu să rămâi diferit, autentic, să nu te pierzi. Cum mai păstrezi balanța echilibrată? Desigur prin setările de confidențialitate, ce credeați? Că altfel?

O să încerc să păstrez distanța de el cât pot de mult, va fi folosit în scopuri clare și absolut necesare, dar nu aveam cum să nu menționez că l-am redeschis, mai ales că a fost o luptă pentru mine, din care am ieșit un pic șifonată. Poți să ai cele mai bune motive să închizi un cont de Facebook – cum eu cred că aveam –  dacă ești singura care le are. 

Standard
Scânteie Aleatoare, Uncategorized

Poarta ce te poartă…

Era comentariul la o poza de-a mea veche găsită într-o arhivă demult uitată și curând accesată.

Eram eu în fața unei porți sculptate în Scheii Brașovului …

Nevoită de stări de fapt, de realitatea care vine peste noi și de care nu prea putem fugi fără urmări, a trebuit să deschid o altă „poartă”.

O ușă, o poartă, o fereastră, o scrisoare, o poză veche …

Poarta aceea chiar m-a purtat spre mine. Cum ani mai târziu o Ușa, avea să o facă …

            Moment filosofic de mare neînsemnătate, surpins într-o zi de marți.

 

 

 

 

 

Standard
Scânteie Culturală, Uncategorized

„Moromeții 2” sau despre cum se repetă istoria

De abia am ieșit de la „Moromeții 2”.

Desigur, am discutat apoi filmul la un pahar de vorbă.

Ne-a plăcut tuturor, ne-a întristat pe toți…

Ne-a plăcut felul în care a fost filmat, distribuția- Mălăele, Oana Pellea, Gheorghe Visu, Marian Râlea -sunt granzi într-adevăr, ne-a plăcut că era alb-negru, coloana sonoră, umorul …

Ce nu ne-a plăcut, lipsa de evoluție a societății românești. Nu ne plăcut că nu ne știm istoria, nu grupul care am fost la film, ci noi românii. Sau nu că nu știm, ci că am uitat …

Acțiunea – pentru cine nu a citit cartea- se petrece la începutul instalării comunismului, a colectivizării, când Regele Mihai mai conducea țara și legionarii se ascundeau pentru că erau prigoniți. Moromete își apără pogoanele de pământ, își iubește copiii, își înșeală nevasta, vorbește cu prietenii din sat, arhetipuri clare de țărani români.

Mie personal, mi-au plăcut cele două conversații tată-fiu, cea despre cititul cărților și beneficiile pe care ți le aduce acest lucru și cea când împart prima țigară și vorbesc de viitor. Iar cel mai mult, mi-a plăcut și m-a întristat manifestația pro-Rege la care apar niște brute comuniste cu bâte și încep să bată manifestanții care erau pașnici, iar apoi tot evenimentul este prezentat total distorsionat la cinema. Sună cunoscut …?

Mai jos, trailerul, este un film de văzut, clar.

Standard
Scânteie Politică, Scânteie Socială, Uncategorized

Luminița

Acum câteva luni, după evenimentele din 10 august am cunoscut o femeie care mă inspiră, este consilier parlamentar USR al deputatului brașovean Tudor Benga și o cheamă Naomi Reniuț Ursoiu. Când m-a văzut a doua oara după prima întâlnire, uitase cum mă cheamă și m-a prezentat în loc de Mihaela Scânteie – simplu Luminița.

Desigur, și-a cerut scuze, desigur a fost amuzant, între timp a aflat și ea că mereu mă prezint Mihaela Scânteie, dar mai revenim uneori la Luminița, pentru că pentru ea Luminița e ceva similar cu speranță-lumină- încredere-putere, ceva i-a inspirat compilația pe care creierul ei a făcut-o din numele meu și prezența mea.

Voiam să ajung de fapt la luminița pe care o indică USR-ul în peisajul politic românesc. Pentru că astăzi în sfârșit am văzut altceva. O încercare de politică diferită, un exercițiu democratic, de dezbatere reală, multă lume determinată, într-un partid care se vrea condus de valori și norme europene. La Brașov a fost azi dezbaterea finală a candidaților în lupta internă pentru europarlamentare. Adică primaries adică ceva nou, ceva diferit, ce nu se întâmplă în alt partid. Practic fiind un partid care se conduce de jos în sus, nu invers, în care orice membru are aceeași putere cu puterea președintelui, lucrurile stau altfel decât în restul partidelor. Acum au avut alegeri interne pentru lista de candidați din partea USR -ului la alegerile europarlamentare. Sistemul de vot se va face ca la Eurovision, așadar șansele sunt ale celor care au un cv bun, care sunt convingători și care desigur au notorietate.

Naomi este printre ei și sper eu favorită. Favorita mea sigur este deoarece este foarte muncitoare, corectă, o profesionistă și o bună comunicatoare.

Despre desfășurarea evenimentului de azi, pe lângă prezentarea fiecărui candidat, care a durat cam 2 minute, a fost o sesiune de întrebări care a durat cam două ore. Timp în care candidații au putut răspunde liber la întrebări adresate de personalități publice din România sau străinătate Vlad Petreanu, Dacian Cioloș, Angelika Mlinar, Vlad Mixich, etc.

Totul a fost live pe FB, a putut fi urmărit de oricine care era interesat, candidații răspundeau oricui în pauze, oricine avea acces în sala Filarmonicii Brașov.

Mi-a plăcut foarte mult, pentru că așa idelaistă cum sunt eu, m-am gândit că de fapt ei sunt Luminița care mai poate schimba ceva în România. Oameni cu expertiză, experiență, sătui de putregaiul din societatea românească, oameni activi care au ales să se implice nu să se lamenteze în continuare. Pentru că primul pas pentru a putea schimba ceva, este SĂ FACI CEVA!

Am plecat mulțumită, mă bucur că am cunoscut oameni care să mă inspire în continuare și care mi-au conferit încrederea că doar din România lucrurile se pot schimba pentru România. Invit pe oricine este dornic să afle mai multe, așa cum am fost și eu invitată la USR Brașov. să vedem că se poate, putem scăpa de PSD + Co, există șanse!

Standard
Scânteie Politică, Scânteie Socială, Uncategorized

Altă întrebare?

Plecați înainte de alegeri sau imediat după ele?

Normal ar fi ca PSD-ul să fie îngrozit de Rezoluția din PE de ieri, de MCV nu mai zic. Indică fix incompetența lor, nepăsarea față de starea țării, felul în care au măcelărit Legile Justiției…

Când am auzit votul la Rezoluție și explicațiile înfiorătoare ale lu’ madam Dăncila, ale șoferului ăluia Șerban Nicolae, ale lui Iordache m-am speriat. Serios … adică azi vorbeam cu prietenele mele și ne gândeam sincer ce așteaptă? Să fim dați afară din UE, probabil. Și poate că asta așteptăm și noi. Măcar singura problemă ar mai fi să alegem țara in care să ne petrecem restul zilelor …

E absolut îngrozitor ce a devenit țara aceasta. Și o scriu cu mare tristețe… fiecare zi în care madam Dăncilă „conduce” guvernul României este o rușine pentru mine personal, o rușine … Fiecare zi care a trecut dupa 10 august fără ca un jandarm să fie anchetat pentru abuz este un păcat pentru lacrimile pe care le-am vărsat în noaptea aia urmărită ca o infractoare pentru că-mi exercitam un drept care s-a câștigat cu sânge în 1989. Fiecare gest obscen din Parlament, fiecare „altă întrebare”, fiecare lege contra-țării care se votează pe bandă rulantă în Parlament, fiecare atac la UE și instituțiile ei mă fac să mă tem pentru viitorul țării mele.

Cel mai grav de fapt este lipsa de implicare a cetățeanului în viața cetății, in politică, absenteismul de la vot, astea ne-au adus aici. Și de fapt, altă întrebare și singura care contează este : va fi la fel la următoarele alegeri?

Standard
Scânteie Călătoare

Păstrați liniștea …

Orașul-fortăreață Mdina, era superb.Webp.net-resizeimage

Mă gândeam că e o pedeapsă să fiu dusă într-un oraș al tăcerii, unde să fie indicatoare cu „păstrați liniștea”, dar nu a fost deloc așa.

Nici nu era nevoie să vorbesc, fosta capitală malteză, cu străzi înguste pe care se putea merge doar cu o șaretă trasă de un cal, mi-a cam tăiat cheful de vorbă și mi-a augmentat cheful de contemplat palate baroce.

Un vânt nebun și o ploaie măruntă ne-a făcut să urmărim „Mdina Experience”, un film despre istoria orașului, asta ca să nu ne ude leaorcă și să ne putem plimba odată cu apariția soarelui dintre nori. Din toate orașele medievale pe care le-am vizitat, este de departe cel mai interesant. Faptul că nu are firme luminoase, circulația autoturismelor este limitată la mașinile rezidenților, liniștea mormântală, zidurile groase de culoarea mierii -absolut unitară și priveliștea paroramică până către mare, mi s-au părut extraordinare. O terasă interioară superbă, unde am băut o cafea și un cocktail, cu un heleșteu cu peștișori exotici și palmieri a fost un cadou special.

Webp.net-resizeimage

Aș mai putea povesti despre o croazieră în insula Gozo și la Laguna Albastră, dar nu am prea multe de zis, o furtună pe mare si un tangaj puternic de abia ne-au lăsat să acostăm în Gozo, iar Laguna a rămas doar o dorință. Doar apusul pe apă a fost frumos, asta când s-a potolit Webp.net-resizeimagemarea.

Bun, acum lăsînd romantismul la o parte, ca să nu dea nimeni în diabet cât citește despre turism la Marea Mediterană, e nevoie să adaug niște lucruri mai pragmatice.

Malta nu este foarte ieftină, față de Sicilia sau o insulă grecească, este simțitor mai scumpă. Circulația autovehiculelor se face pe partea stângă, nu este singurul fel în care fosta stăpânire britanică își mai face simțită prezența. Micul dejun englezesc cu fasole boabe, sau ceaiul de la ora 17.00 care se putea servi în orice hotel sunt alte reminiscențe ale fostului imperiu. Nu am mâncat tradiționalul iepure pentru că nu am avut ocazia, așadar gastronomic nu am ce recomanda. Berea locală este banală, vinul local extrem de prost, am lăsat  deoparte o sticlă din care nu am băut nici măcar un pahar.Webp.net-resizeimage

Două lucruri mă intrigau și au rămas la fel și după călătoria mea acolo. Nu am reușit să aflu ce spun femeile malteze despre faptul că Malta este singura țară din UE în care avortul este interzis și ce spune orice cetățean maltez despre omorârea blogger-iței Daphne Caruana Galizia după dezvălurile din dosarul Panama Papers.

Este o destinație frumoasă, clima este plăcută, neașteptat de caldă pentru noiembrie, ceea ce pentru Europa este minunat. O recomand nu numai de city-break,  ci chiar de concediu de 7-10 zile, eu spun că merită cu prisosință.

 

 

 

 

 

Standard
Scânteie Călătoare

O insulă de miere

Malta părea glazurată cu miere.

Webp.net-resizeimage (3)

Curgea mierea pe ziduri, pe străzile pavate cu marmură, unde cel puțin în La Valetta am urcat și am coborât neîncetat.

E o senzație de topire pe care mi-a dat-o insula. Se topeau zidurile sub soarele arzător de noiembrie care mă făcea să am rochie cu breteluțe și care mă ardea neașteptat de tare.

webp-net-resizeimage-13 (1)

Clar-obscurul din „Decapitarea Sfântului Ioan” de Caravaggio m-a urmărit zilele acestea. Opulența din biserica în care mierea s-a transformat în aur nelăsînd loc gol, era copleșitoare. Dar umbrele din pictură și lipsa aurei de sfânt, prezența feroce a crimei, tragedia unei vieți zdrobite de orgoliul unei fetișcane m-au amuțit. Pietrele tombale ale cavalerilor ioaniți de o marmură lucioasă de-a dreptul picturale mi-au dat senzația de muzeu mai mult decât de biserică, deși eram în biserică. In biserica Sf Ioan, una din cele 360 pe care le are Malta, aproape  câte una pentru fiecare zi din an.

Din Gradinile Barakka am văzut panorama asupra portului și cadou, doar pentru mine cu ocazia faptului  că sunt născută toamna, o salvă de tun. Nu, glumesc, nu doar pt mine și nu în ziua în care am fost eu acolo, din păcate.Webp.net-resizeimage (2)

Orașul poleit cu miere se vedea și de pe paseggiata din Sliema, Domul Catedralei Sf Paul domina micul golf și era vizibil de oriunde. Un vânt turbat îmi organiza părul în direcția dorită de el, ca apoi să-l dezorganizeze iar.

Toamna asta a fost ciudată tare pentru mine, parțial din cauza vremii neverosimile. Continuu cu povești din Mdina, unde era lege să taci, însă în altă zi.

Pot să adaug acum, în noaptea românească, rece, unde miroase a iarnă că-mi lipsește aerul cald, poate și vântul, îmi lipsește un pic. Poate și poveștile cu și despre cavalerii de Malta. Poate deja și concediul, dar mereu se întâmplă așa când setez alarma matinală de pozitionare în cotidian  …

 

 

 

Standard
Scânteie Călătoare, Uncategorized

Călătoare

De ce îmi place mie să călatoresc? Pentru că odată cu prima mea călătorie în afara țării, acum 10 ani, am început să dau importanță experiențelor mai mult decât obiectelor. Am început să colecționez amintiri, senzații, arome, peisaje, sunete și uneori chiar feluri diferite de a percepe lumina soarelui din diferite locuri ale lumii.

O cafenea în Paris este total diferită de una din Istanbul. Un tramvai din Istanbul diferit de unul din Dusseldorf. O barcă din Dusseldorf diferită de una din Messina și la fel un apus de soare din Corfu diferit de unul din Dubrovnick de exemplu, sau o ploaie din Luxemburg diferită de una din Brașov.

Orice nouă călătorie pe care am făcut-o, m-a învățat să nu mai am așteptări mari, să fiu mai flexibilă, mai deschisă, aș vrea să cred că și mai modestă sau măcar mai înțelegătoare, o călătorie te pune în situații clar neprevăzute, chiar dacă ești într-un resort de ț stele la all-inclusive sau într-un guest house. Sunt călatorii care te scot din zona de confort – genul celor în țari unde nu știi limba deloc și e greu să comunici cu localnicii cum au fost pentru mine Muntenegru sau Georgia. La fel cum sunt țări unde e totul atât de bine pus la punct încât devin anoste – Austria și/sau Germania pentru mine.

Sigur că odată cu îndepărtarea de data nașterii am început să apreciez mai mult confortul, însă am început să apreciez și ineditul, autenticitatea, originalitatea în detrimentrul consumerismului sau epatării.

Orice călatorie te învață lucruri noi. Am doar exemple negative în cap, dar sunt în concediu așadar e liber la orice e la marginea legalității. Să fumez narghilea îmi era străin până la Istanbul, să învăț să fumez corect adică. La fel să beau cea mai vomitivă băutură pe care am gustat-o vreodată -uzo în singura insulă grecească pe care am pus piciorul. Să mănânc o pizza adevărată fără sos de usturoi care la români se poate pune pe orice, a transformat prima mea pizza din Italia într-un regal de o simplitate deosebită așa cum primul mic-dejun englezesc în Liverpool m-a făcut să-mi dau seama că pot face infarct ușor cu o astfel de dietă nedietică consumată recurent.

Există orașe care vibrează la 1 noaptea la fel ca la 14.00 ziua, Berlinul sau Parisul de exemplu. Există însă orașe care par încremenite în timp Odessa ori Viena. Clar părerea este subiectivă pentru că este a mea în urma a ceea ce am trăit eu prin țările prin care m-a purtat viața.

Webp.net-resizeimage (12)

„Analiza” asta am făcut-o în avion în zbor spre următoarea țară pe care o voi vizita cu gândul la vederi. Mereu fiind primul lucru pe care îl cumpăr când ajung într-o nouă destinație. Poza de mai sus fiind o dovadă în acest sens, una dintre cele mai bune și vechi prietene ale mele are cărți poștale din aproape toate locurile pe care le-am vizitat.

Un alt lucru pe care l-am învățat a fost să devin călătoare din turistă. Să nu mai bifez vizite obligatorii la obiective turistice și să pozez mai puțin în timp ce trăiesc mai mult. Și mi se pare că asta este esența.

 

 

Standard