Scânteie Culturală, Scânteie Socială

Timpul trece, leafa merge

Noi cu drag muncim! Este un slogan care se potrivește atât de bine angajaților bugetari ai statului român…

Nu mă refer la toți, în educație și sănătate lucrurile stau diferit, însă în restul domeniilor e jale.

Am avut 2 activități săptămâna asta cultural-educative cu un puști de aproape 5 ani. Desigur m-am interesat și eu ce poți face cu un copil la Brașov să-i treacă timpul plăcut dar să și învețe ceva. Adică mai mult decât că înghețata de la SRI e delicioasă (chiar e delicioasă !)

Și am optat pentru un spectacol la Planetariul Mobil și  unul la Teatrul de Papuși „Arlechino”. 

Planetariul -afacere privată, rod al unei Asociații. Teatrul – instituție culturală de stat. Diferențe? Majore.

Are teatrul site dar nu e actualizat la zi, nu se pot cumpăra bilete online, casa de bilete are un program de gravide – 3 h/zi 5 zile/săpt, pe bilete nu scrie nici numele piesei, tanti de la ghișeu mânca în timp ce vindea… Probabil că va ieși la pensie fără vreo evaluare a activității ei sau a instituției unde lucrează. Autosuficiență!

La Planetariu, afacere privată. Am auzit la radio anunțul, am citit și-n presă. Am sunat să fac rezervare la un spectacol. Nu mi s-a răspuns însă mi s-a trimis un mesaj cu zilele și orele când sunt spectacolele și am fost invitată să trimit un sms pt rezervare. În ziua spectacolului, cu 3h înainte mi s-a trimis un reminder cu datele spectacolului alături de rugămintea de a nu întârzia. Nu aș fi facut-o dar am apreciat. Plus o info despre faptul că pot cumpăra niște jucării de la ei.

Bun. Acum cât de greu e pentru teatru să aibă măcar un site actualizat, opțiunea de a cumpăra bilete online și în loc de o tanti care mănâncă atunci când vinde bilete o tanti zâmbitoare care te invită sa revii? Cât de greu? Adică e un lucru de respect pentru clienți nu de grijă, ceea ce e diferit, desigur. Grija aveau cei de la Planetariu de clienți, chit că aveau 4 ani sau 84.

Foarte greu am aflat că piesa de la teatru este „Fluierul Fermecat” și foarte ușor am aflat ce urma să vedem la Planetariu.

Până la urmă am scris postarea aceasta pentru că eram nervoasă că nu există grijă pentru copii. Prin angajați incompetenți și indolenți, prin lipsă de considerație față de copii, arătăm grija pe care o avem față de viitorul nostru. Și cum îi educăm cu astfel de lipsă de respect? Prost. Desigur, puștiul nu a simțit nicio diferență între cele două activități, să nu fiu înțeleasă greșit. El s-a bucurat de ambele spectacole la fel. Noi adulții am concluzionat că e mult mai simplu să lucrezi la stat, desigur, dar că probabil trebuie să fii într-un anume fel. În felul „merge și așa”.

Eu nu sunt regalistă, nu am fost niciodată, însă mi-a plăcut ceva dintr-un discurs al Regelui Mihai din Parlamentul României „nu văd România de astăzi ca pe o țară moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o împrumut de la copiii noștri”. Copiii aceștia care din păcate trăiesc într-un stat în care când mergi să iei bilete la teatrul de păpuși trebuie să te învoiești de la muncă pentru că instituția de cultură și educație este în mileniul trecut și nu știe cum e cu biletele online … M-au întristat diferențele, deși activitățile au fost faine și distractive și pentru mine ca adult.

Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s