Uncategorized

Percepții

Seara curgea un pic haotic.

Eram prea surescitată, obosită și amețită, pentru a o putea stăpâni.

Fotografiile văzute a doua zi nu relevă nimic din ce era în interior.

A doua seară, după ce mi-am ciobit un toc de la sanda, mi-am pierdut o biluță de la bluză și mi-am prins noua maxi-fustă portocalie care mătura caldarâmul în ceva ce a agățat – o, am eșuat pe un scaun confortabil.

Uimită de inabilitatea proprie de a mă redresa rapid, nedezamăgită de votul de blam încasat, am așteptat cuminte un semn aristocratic. L-am primit azi pe neașteptate, când dormitam cu un roman din scriitorul nostru preferat în brațe, cu ochelarii pe nas.

Ușor ușor mă convingeam că ne pasă în mod egal, abordarea fiind diferită și neunitară. Nu pot dirija percepția pe care o reflect, acțiunile fiind trunchiate de auto impuneri riguroase. Prea riguroase.

 

Standard
Uncategorized

Park(ing)

Inițial voiam să scriu despre filmul lui Tudor Giurgiu, , „Parking” pe care l-am văzut în week-end dar pentru că la USR Brașov am lucrat pentru un eveniment care va avea loc vinerea viitoare, voi scrie despre el.

Și pentru că am lucrat inclusiv la textul evenimentului, îl redau mai jos cu mențiunea că a fost un efort de echipă nefiind doar creația mea. După ce citiți textul vă aștept să ne cunoaștem vineri in 28.06 la Aro în sala Europa.

„Primăria Brașov intenționează să construiască o parcare subterană sub Parcul „Nicolae Titulescu”. Cât este de utilă această construcție? Ce costuri va genera? Câți ani va dura finalizarea ei? Va fi parcul mutilat complet la sfârșitul acestui proces? Există interese imobiliare în zonă care influențează luarea deciziei? Este sau nu posibil ca arborii bătrâni de zeci de ani să fie relocați, așa cum sugerează primarul?
Autoritățile nu au oferit încă un răspuns la toate aceste întrebări ale cetățenilor.
USR Brașov organizează o dezbatere publică, în încercarea de a găsi răspunsuri la aceste întrebări, pe 28 iunie, între orele 18.00-21.00, la Hotelul ARO Palace. Intrarea este liberă. Invităm la această dezbatere toți brașovenii interesați de soarta orașului și a parcului.
Totodată, vă invităm să distribuiţi petiția pentru Salvarea Parcului Central, semnată până acum de aproape 6000 de braşoveni, prin care vrem să tragem un semnal de alarmă asupra efectelor negative pe care proiectul parcării subterane le poate produce asupra parcului şi prin care solicităm organizarea unui concurs de soluţii: https://www.petitieonline.com/salvati_parcul_central_brasov
În cadrul dezbaterii, ne propunem să atingem următoarele aspecte:
🌳 Istoria Parcului – cum a apărut, cum a supraviețuit în timp, analiză comparativă între Parcul Central şi alte parcuri din lume;
🌿 Importanța spațiilor verzi în interiorul orașelor şi situaţia spaţiilor verzi in Braşov, valoarea unor specii de arbori existenţi în Parcul Central;
🏫 Brașov – Urbanism și mobilitate urbană modernă, identitate și viziune;
🅿 Impactul pe care l-ar avea construirea parcării;

✅ Alternative la proiectul propus de către Primărie, fără impact negativ asupra parcului;

⚖Situația juridică a Parcului Central.

Pentru cei care nu știu, de mai bine de un an de zile, România este în procedură de infringement din cauza problemelor de mediu, motivul fiind poluarea cu particule fine de praf în București, Brașov și Iași. Orașul nostru, deși este amplasat la poalele munților, are doar 5mp spațiu verde pe cap de locuitor, fiind pe ultimul loc în România la acest capitol. Numărul de mașini în municipiul Brașov a crescut vertiginos în ultimii ani, ambuteiajele în intersecții la orele de vârf sunt tot mai frecvente, calitatea aerului s-a degradat, acesta devenind uneori irespirabil.
Cel mai important lucru pentru administrația locală trebuie să fie părerea cetăţenilor. Voi cum vedeţi viitorul Parcului Central și care credeţi că este cea mai bună soluție pentru Brașov?
Trimiteţi întrebările voastre pe adresa de e-mail salvatiparculcentral@gmail.com, iar noi le vom adresa invitaților, în sesiunea de întrebări și răspunsuri de la finalul dezbaterii.
Invitați :
👨‍🎓 Primăria Municipiului Braşov – Prezentarea evoluției și oportunitatea proiectului (participare neconfirmată)
👨‍🎓 Nicușor Dan – Probleme administrative în elaborarea PUZ-urilor și metode de contestare în instanta
👨‍🎓 Arhitect Adrian Ianchiș, vicepreședinte OAR – Dezvoltarea urbanistică a Brașovului și încadrarea proiectului
👨‍🎓 Dr. ing. George Florin Garbacea, președinte al Societății de Silvicutură – Valoarea dendrologică a parcului
👨‍🎓 Arhitect Gruia Hilohi – Istoria sitului și analiză comparativă cu alte parcuri/parcaje subterane,
👨‍🎓 Adrian-Claudiu Prisnel, deputat USR – Experiența Craiovei cu parcare sub parc
👨‍🎓 Gabriel Munteanu, USR Braşov – Prezentare alternative propuse de către USR Braşov
👨‍🎓 Tudor Benga Deputat USR – Braşov, viziune si dezvoltare urbanistică
👨‍🎓 Dr. jur. Naomi Reniuț-Ursoiu, USR Braşov – Aspecte juridice
🤹Moderator: Marius Vintila
 Intrarea este liberă. „
65046399_2288088354785414_1787544188636626944_n
Standard
Uncategorized

„Haine de foc! Haine de foc!”

Aseară, la telefon cu V. de la Bucuria Darului.

Eu „Vreau să renovez și vreau să donez toată mobila pe care o am acum și care e în stare bună. Ce spui, mă ajuți să găsim niște beneficiari?”

V. „Oho. Desigur”

Eu „Și… noh. Am și niște mobilă care nu mai poate fi donată, adică nu mai e în stare bună pentru a fi refosită și nu știu ce să fac cu ea. Crezi oare că putem să-i găsim întrebuințare?”

V. râzînd amar ” Știi, după ce împărțim toate hainele pe care le primim din donații, rămân unele care chiar nu pot fi donate dar pe care le strângem totuși. Și mergem cu ele la Hetea.

Copiii când văd mașina fundației încep să strige „A venit mașina cu haine de foooc! Haine de fooc!”… Cred că putem găsi întrebuințare pentru mobila ta veche”.

Nu am ce adăuga. Am văzut și alte fotografii de la Hetea decât cele din articolul pe care îl recomand , mi le-a arătat V. sâmbătă.

 

 

 

Standard
Uncategorized

Culinar

Pe terasă la Mac, noaptea, fără cartofi prăjiți, viața e pustie.

Înconjurată de adolescenți care râd colorat și voluptos, număr mașinile cu număr de București din parcare. După numărul lor, par a fi în București.

Nu sunt.

Miroase a noxe și gard viu proaspăt tuns.

Alegerea de a nu alege cartofi prăjiți a fost proastă.

Standard
Uncategorized

Obturație

Aș vrea foarte mult să știu cum am e(in)voluat să scriu așa. Și unde e încercarea de relatare cinică și sarcastică a realității socio-politice.

Aș mai vrea să știu cum de am reușit astuparea tuturor canalelor care mergeau către nocturne insomnii.

Iar pentru că nu există condițional – optativ lipsit de naivitate, aș vrea să știu dacă lipsa asta de coordonare în alinierea așteptărilor noastre se va desfășura firesc.

Standard
Uncategorized

Decadent

Alungă-mi fricile, te rog !

O să fie bine  … / Sper. Că deocamdată sunt doar atacat din toate părțile la foc automat …

Oare când am început să (de)cad? Când am unit toate punctele de suspensie și am realizat că mă pastrai fără să știi de mine în văzul tuturor? Mă purtai de ani pe zid,  capturată / afișată fix în apogeul luptei noastre .

Criptic și decorat mai scrii uneori … / Decadent și sensibil îmi răspunzi.
 

 

Standard
Uncategorized

Întâlniri

La Bucuria Darului…

Mă simțeam un pic inutilă doar servind oamenii la masă sau debarasînd apoi mesele. La fel de inutilă tăind chitanțe pentru banii primiți din donații sau măturînd.

Am dus niște haine din prea plinul dulapului meu într-o încercare de ordonare estivală.

O discuție cu V. și S. doi dintre oamenii dragi mie care lucrează acolo, mi-au arătat că întâlnirile în viață nu sunt întâmplătoare și fac parte dintr-un drum spre devenire. Cred că știam asta, uneori e bine să mi se amintească.

„Păi poate vii aici să faci voluntariat nu pentru a ispăși în această viață păcatele făcute prin comitere, ci pe cele făcute prin omitere”. „Adică?” „Adică atunci când puteai să faci un bine și ai ales să nu faci nimic”.

„Sunteți bolnav, părinte? Arătați foarte rău”… eu, delicată ca un buldozer, cum mi-e felul. „Nu, sunt doar obosit”, mi-a răspuns părintele care ducea pe umeri luptele interioare ale tuturor. Poate și pe a mea, deși singurele spovedanii ale mele nu prea au legătură cu spațiul sacru.

Mereu plec de la FBD liniștită și răscolită în același timp. Mă gândesc mereu că acelea sunt zile trăite cu folos și că mergînd acolo văd binele înfaptuindu-se în timp real.

Deși obosită, niciodată după orele petrecute acolo nu simt oboseala ca după orele de birou. Poate că totul este dragostea din spate. La fel cum orice iubire adevărată trebuie să fie odihnitoare și creatoare, veselă, fericită. Nu consumatoare, epuizantă, chinuitoare.

Multe le înțelegem într-o așezare a firii care nu apare decât la un timp îndelungat după furtuna cea mai devastatoare.

Am primit acolo o carte de Seneca, despre timp, „Scrisori către Lucilius” și concluzia clară că binele rămâne una dintre cele mai pline de efort alegeri în viață.

 

Standard
Uncategorized

Amânare pronunțare

Parte dintr-un proces interminabil. (Inclusiv al conștiinței)

În calitate de… Pe rând parte civilă / parte vătămată / inculpată. (Aberez, procesul nu e la materia penal, nici măcar comercial, poate e ceva ce ține de civil)

Stadiul procesual – Fond.

Soluția pe scurt – Amânare a pronunțării. (Inițială apoi ulterioară)

În mod clar, toți suntem pe rând instanțe morale. „Nu judeca!” pare unul dintre cele mai greu de urmat lucruri scrise în Evanghelia după Matei.

Amânarea pronunțării în unele spețe lăsate să planeze asupra noastră va face imuabilă ultima hotărâre care poate a fost (sau nu, pentru că nu știm) redactată, înainte chiar de nașterea noastră.

Standard
Uncategorized

Golul, re-editat

Eram în Belgia. M-am trezit și m-am întins după telefon… Multe apeluri nepreluate și mesaje… Murise… Am plâns în ziua aia necontrolat. 

Am băut Chimay de cireșe. Necontrolat. Am fumat toate țigările pe care le aveam la mine…Necontrolat… 

Un înger decăzut mi-a șters toate lacrimile înainte de a se transforma în aproape demon. În aeroport la fel plângeam când plecam spre țară unde mă aștepta o „frumoasă” rochie neagră de înmormântare. O am și acum… 

Golul instalat după nu l-a umplut nimeni niciodată…. A creat cam 90% din ceea ce sunt azi extrem de mândră că m-a făurit așa… Au trecut 10 ani. 

BUNICULUI MEU.

 

Standard
Uncategorized

Recuperare

Dimineața marea avea alte culori decât seara. Era fermecătoare în dimineața aceea. Sau eram eu fermecată.

La Mediterană, ficuși cât casa umbreau promenada, pisici leneșe dormitau pe treptele care coborau la debarcaderul plin de yacht-uri iar niște pescari amarau o barcă. Cu care făceau contrabandă, ne amuzam noi copios. Că doar n-or trăi din pescuit.

Bătea briza, îmi organiza și dezorganiza părul după voie. Nu era foarte cald, era bine. Era să adorm pe o bancă, eram capabilă să adorm oriunde de fapt. Mi-am aprins o țigară și am continuat să povestesc. Nici eu nu știu ce, povești vânătorești, prWebp.net-resizeimage (2)obabil.

Era liniște, nu aveam telefon și realizam că se simte viața altfel. Puteam să gândesc mai bine și detașat, neîntrerupt, sau întrerupt doar de vânt, mare, soare, ploaie.

Am putut atunci să las permanent în urmă istorii șubrezite de cariile timpului și să văd că realitatea se simte diferit. Uneori trebuie să pleci departe pentru a vedea aproape.

 

Standard
Uncategorized

Simțeam, știam

Într-un fel mă speria atâta echilibru. Eu nu eram așa. Uneori obsesii compulsive puneau stăpânire pe mine și militau pentru un dezechilibru major augmentat de o pasiune aproape desăvârșită.

Și verticalitate. Mă speria și aia. Nu pentru că aș fi stat eu cu capul plecat, nu-mi era stilul. Însă uneori mi-l lăsam să cadă pe umăr, pe braț sau în podul palmei.

Și atâta stăpânire de sine. Deși vedeam vena aia cum pulsa pe tâmpla stângă și o bătaie controlată a degetelor lungi într-un ritm invizibil.

Norocul meu era că uneori întorceam capul când nu te așteptai și-ți vedeam privirea. Sau că uneori îți simțeam privirea când făceam ceva banal, cum ar fi tăierea unei bucăți de pui în farfurie sau susținerea unui expozeu banal despre fumul de țigară în țări civilizate. Și atunci simțeam, știam.

 

Standard
Uncategorized

Moș Nichifor

Săptămâna Comediei a debutat ieri, ține până în 9 iunie, eu azi am văzut „Moș Nichifor” cu Marcel Iureș în rol principal.

A fost prima dată când l-am văzut live, tentative am mai avut, dar fără succes. Și mi-a plăcut mult piesa. Cred că mi-era dor de Creangă, de umor și întâmplări simple povestite cu tâlc.

Un harabagiu hâtru căruia îi plac mult iepele tinere și focoase la fel de mult pe cât îi plac femeile frumoase pe care le amețește cu vorbe dulci în călătorii printre târgurile moldave. Și o jupâniță cu un soț „molâu” careia îi e frică de lup dar nu-i e teamă de călătorii în care descoperă un curaj plin de tandrețe.

Ion Creangă a scris savuros. „Moș Nichifor” are umor și erotism, comic de situație și poveste de viață. Poți spune de Creangă că e versatil pt că a scris „Amintiri din copilărie” și „Povestea P… i”? Nu, cred că poți spune doar că e un scriitor complet. Așa cum sunt oamenii, amuzanți, ludici și pasionali.

Nu am ce adăuga în plus despre piesă. M-a făcut să râd ceea ce apreciez mult în orice circumstanță. Iureș este un mare actor, mă bucur că l-am văzut jucînd și că la final am avut ocazia să-l salut. A fost o seară frumoasă. Pentru autenticitatea spectacolului aș fi preferat folosirea accentului moldovenesc în interpretare și muzică moldovenească, dar acestea sunt detalii critice minore.

„Moș Nichifor” a fost regizat de Alexandru Dabija după textul lui Ion Creangă „Moș Nichifor coțcariul” pentru Teatrul Act, în singurele roluri, Marcel Iureș și Ruxandra Maniu. Teatrul Act este primul teatru independent cu o sală proprie din România post-comunistă.

Arta, ca și călătoriile, ne fac oameni mai buni și mai frumoși. Pentru mine este deja o certitudine.

Standard