” Se întâmpla în urmă cu 7 ani, în ianuarie 2012, la protestele din Piața Universității din București când doi tineri erau reținuți de Jandarmeria Română pentru că îndrăzniseră să filmeze abuzurile jandarmilor.
Dialogul dintre cei care ar trebui să ne asigure protecția și cei care filmau a fost surprins pe cameră și a devenit celebru.
” – Voi de unde sunteți?
– Suntem de la tustiai.ro, un site de cultură, am stat să filmăm.
– Sunteți site de cultură? Luați site-ul de cultură și bagați-l în dubă!
– Ce am făcut?
– Luați site-ul de cultură și să meargă în dubă, să le acordăm îngrijiri medicale.”
De atunci, îndemnul de a baga site-ul de cultură la dubă a devenit un simbol al tratamentului de care cultura are parte în România.”
Asta scrie la secțiunea „Despre” de pe site-ul Cultura la dubă care s-a lansat nu de foarte mult timp dar care face o treabă excelentă și care mi-a publcat articolul despre Pădurea lui Afrim. Despre starea jalnică a culturii în România am scris mereu, la fel despre abuzurile autorităților, despre Jandarmerie cu precădere, așadar ne-am înțeles destul de bine eu și Alexandra, când a venit vorba despre articolul meu. Îi mulțumesc Alexandrei că mi l-a publicat și mai ales pentru că am corespondat foarte rapid, fără pierdere de vreme, ceea ce eu apreciez mult de fiecare dată.
Pentru că sunt la capitolul mulțumiri vreau să mulțumesc din nou tuturor cititorilor mei, fără voi, blogul ar fi poate doar o tentativă de jurnal abstract, însă nu ar avea o formă continuată neapărat și publicată. Faptul că existați voi, îl face să continue să existe. Iar aici mă refer la toți cititorii mei, la cei constanți sau sporadici la cei prietenoși sau culmea pentru că mă simt bine, inclusiv la cei care m-au făcut să ridic o sprânceană sau să mă bușească râsul. Însă niște mulțumiri speciale am de trimis anul acesta către doi oameni. Una este prietena mea de la Vatra Dornei, în a cărei bucătărie într-o noapte de august am fost convinsă cu greu să încerc publicarea unor texte și în afara blogului. Ceea ce am făcut, primul text publicat altundeva a fost pe Liternet, ro, la câteva zile după discuția avută cu ea. Iar al doilea este un băiat care a surprins un zâmbet pe buzele mele când nu credeam că o să mai pot zâmbi, iar asta am văzut într-o poză și mi s-a părut pretty cool atunci și mi se pare în continuare.
În încheiere, vă urez tuturor un An Nou fericit, să fim sănătoși, să putem scrie și citi mult, să putem călători, face voluntariat, dărui, iubi, zâmbi, practic să facem tot ce putem să fim mai buni. La mulți ani !