Uncategorized

Ani noi

Bun, sunt la aniversarea blogului și nu prea am inspirație să scriu. Se mai întâmplă. Blogul cred ca ar vrea el să spună ceva dar nu prea descifrez ce. Așadar pot doar mulțumi celor care îl citesc pentru că în principiu ei îl fac să reziste. Pentru mine este o terapie deși recunosc că o folosesc mai rar în ultima vreme, pentru că scriu în the old fashioned way cum ar zice (cânta) Charles Aznavour, adică pe hârtie și mi se pare mult mai fermecător iar rezultatele peste așteptări. Pentru că anul acesta a însemnat niște schimbări majore pentru toată lumea, a însemnat la fel și pentru mine și inclusiv pentru raportarea la scris, sau la scris aici. Închei, cu mulțumiri celor care citesc ce scriu eu aici de ani de zile, celor care citesc ce scriu și în alte locuri, celor care-mi scriu  după ce citesc ce scriu, celor care mi-au trimis bani prin Revolut (din noiembrie, de când îl am) sau prin Patreon (anul trecut cât încă îl aveam) susținînd diverse acțiuni literare și // sau artistice pe care recunosc că nu le-am mai promovat și aici, dar fiind o zi aniversară, mulțumesc pentru susținere pe toate căile. În rest, vă urez să fiți bine, sănătoși, să scrieți și să citiți, ajută la foarte multe!

Standard
Uncategorized

Încercări diverse

Am tot vrut să scriu despre gusturi și arome din bucătărie pe care până săptămâna trecută nu le-am experimentat, însă nu vreau să scriu rețete. Nu vreau să scriu cum se taie o ceapă și nici cât trebuie călită până devine sticloasă și nici în câte ape trebuie spălată sau fiartă fasolea boabe înainte de a deveni iahnie. Efectiv nu pot reda cantități de ingrediente poate pentru că eu când gătesc o fac ochiometric, nu cu cântarul de bucătărie. Există și o barieră în bucătărie pentru mine – prăjiturile- pe care nu le fac aproape niciodată tocmai pentru că acolo trebuie să fii precisă în cantități pentru a crește aluatul frumos sau pentru a însiropa bine un blat de tort. Așadar la prăjituri există reguli iar mie cum nu-mi prea plac sau în general le găsesc plictisitoare, evit prăjiturile și manufacturarea lor. Însă pot scrie clar că am experimentat în premieră gătirea cartofului dulce săptâmăna trecută și a fost un deliciu, a lintei verzi care mi-a făcut bolta palatină să se trezească la viață de la gustul pătrunzător și am inventat o rețetă de mâncare de hrișcă uimitoare. Nu, nu m-a lovit patima vegetarianismului și nici a fratelui și mai sobru veganismul, am avut doar o săptămână trăită diferit în relație cu bucatele. O să o repet și în mod clar o să încerc mereu alimente noi care chiar dacă aparent par lipsite de cea mai minimă atractivitate pot fi surprinzătoare. Aceasta a fost o postare atipică dar care nu glorifică noțiunea de gospodină ci pe cea de temerară în noțiuni inovative printre multe obiecte ascuțite, tăioase, în timp ce munca se desfășoară la foc continuu.

Standard
Uncategorized

De dragoste – filme

Pe scurt despre 3 filme pe care le-am văzut zilele astea, serile astea, în aceste perioade de timp determinate doar de … nu știu fiecare ce referință are acum pentru a contoriza diverse treceri. Toate pe Netflix – dacă nu aveți acțiuni la Netflix, cumpărați-va acum,  la fel la Houseparty, Zoom, Slack, Skype și whatever app care teoretic șterge hotare între oameni.

Bun, să revin la filme.

Primul : sirop romantic de văzut dacă ai iubit în liceu odată ca pentru prima dată și apoi nimic nu a mai fost la fel. Adică dacă ai fost un om normal la cap. E mișto, e alb-negru, e un film cald și melancolic și nu are final. „Blue Jay” – 2016

Al doilea: distopie SF, foarte faină și sensibilă și care abordează o relație specială dintre o mamă și fiica ei genială pentru care e în stare de orice în vremuri grele. „Advantageous” -2015

Al treilea : că sunt foarte la modă filme cu teme LGBT și pentru că pare că dragostea nu știe ce e bine, ce e rău, cum e cu religia și nici nu știe ce se face și ce nu se face, trece peste timp dacă e adevărată și mai trece și peste norme. „Disobedience” -2017

Nu am mai pus link la trailere că-s toate pe Netflix. Adică pe cel din România că știu că-i diferit, dar dacă cele trei prietene ale mele din Germania care îmi citesc blog-ul în mod curent (muah, pupici) nu le găsesc p-acolo pe la ele, sigur le găsesc în alte feluri dacă vor, dacă nu, vorbim de cărțile citite lately și facem planuri pentru revedere când vorbim data viitoare pe WhasApp video call.

Am văzut o tonă de filme în ultima lună, selecția nu e făcută cu un scop anume „de dragoste” ci efectiv pentru că deși am văzut foarte multe filme premiate, noi, block-buster-e, mi s-au părut extrem de fade iar astea trei, deși pe ultimul cred că l-am văzut la începutul crizei, mi-l amintesc destul de bine. Noh, spor la vizionat!

Standard
Uncategorized

Arta și cultura în izolare – moduri de a le explora

Săptămâna aceasta a fost Ziua Mondială a Artei ( în 15 Aprilie – ziua de naștere a lui Leonardo da Vinci ) iar noi toți ne găsim în ipostaza de a consuma cultura diferit față de cum o făceam până la debutul pandemiei. Sau nu neapărat diferit, însă cu procente de timp mult mai mari alocate artei în mediul online, odată cu închiderea sălilor de spectacol, a teatrelor, cinemaurilor, etc. față de cele pe care le alocam înainte ca virusul să constituie o amenințare. 

Am făcut o selecție a unor site-uri pe care le urmăresc zilele astea care distribuie programe gratuite și care pot fi accesate de oricine are un abonament la internet și dorința de a rămâne conectat la frumusețea și sensibilitatea capodoperelor universale.

1.Teatrul online. Majoritatea teatrelor din România au pus la dispoziție spectatorilor multe din piesele jucate pe scenele lor. Ceea ce e foarte fain, deoarece asta m-a făcut să văd piese care se joacă stagiunea asta la București, Timișoara, Iași, până unde în mod normal trebuia să fac un drum și să plătesc un bilet. Pentru a vedea oferta teatrelor, intru pe site-ul prietenilor de la LiterNet care prezintă agenda tuturor teatrelor care oferă spre vizionare spectacole. Agenda se modifică zilnic și conține link-ul către spectacol și durata în care este disponibil.

2.Europeana . Este un portal cultural de internet care adună: colecții, expoziții, teme, bloguri, toate privitoare la diferite domenii cum ar fi : fotografia, muzica, arta, hărțile și geografia, moda, arheologia. La conexarea tuturor au contribuit muzee de renume din întreaga lume printre care : Louvre, British Museum sau Rijksmuseum.

3.ARTE este un site pe care poți naviga printre programe de calitate cum sunt : documentarele, filmele artistice și seriile scurte, concertele, experiențele digitale, majoritatea produse în U.E și difuzate în șase limbi : engleză, franceză, germană, italiană, spaniolă și poloneză. 

4.Biblioteci virtuale. Sunt multe și au cărți pe toate gusturile, las link-uri către cele pe care le-am accesat eu cel mai des în ultimele 3 săptămâni : Humanitas, Project Gutenberg și Open Library. Din păcate libăriile au fost unele dintre magazinele închise cel mai rapid iar vânzarea de carte fizică și împrumutul de carte sunt unele dintre cele mai vulnerabile domenii, care odată cu debutul crizei au fost afectate masiv. 

5.OperaVision este o platformă de streaming pentru spectacole de operă. Dacă ai vrut mereu să asculți capodoperele lui Mozart și Puccini, dar nu știai exact dacă o să-ți placă, acum poți urmări streaminguri către cele mai importante scene ale teatrelor Europei. În fiecare lună poți vedea diferite noi spectacole conexate de o temă anume. Programul din Aprilie se concentrează asupra Italiei, locul unde a luat naștere opera.

6.Tururi virtuale în situri din patrimoniul mondial. Am vizitat mult din patrimoniul mondial serile acestea din confortul unui fotoliu din sufrageria mea, prin intermediul acestei platforme care mi-a indicat în linii destul de precise minim o destinație a unui viitor concediu din momentul în care se va sfârși criza. Tururile sunt împărțite în 4 categorii și acoperă Europa : antică, romantică, regală și subterană. Am revizitat Porta Nigra din Trier, Palatul Versailles și mi-am propus să vizitez clar Vilnius capitala Lituaniei, care pare extrem de romantică din prezentarea de pe acest site.

7.Literatura europeană mai ales cea premiată în cadrul concursului de literatură organizat de către UE poate fi citită gratuit aici. Pe site-ul acesta se regăsesc o antologie de texte literare, operele și autorii câștigători ai Premiului European pentru Literatură și de asemenea o categorie specială “Europa Creativă” în care este încurajată circulația transnațională a scrierilor și traducerilor diferitelor cărți.

Este limpede că nu putem înlocui experiențele pe care le avem când vizităm fizic anumite locuri – însă în mod cert există și bucurie în experiențele acestor zile. Este important să ne populăm gândurile și cu planuri de călătorie în anumite locuri după ce trece pericolul și să ne mângâiem spiritul cu experiențe culturale cât mai diverse, pentru a-l menține treaz, pentru că #stamacasa iar izolarea tuturor trebuie să fie cât mai suportabilă. 

*Sinteză publicată și de Brașov Metropolitan care mie una îmi plac maxim și pe care vă invit să-i urmăriți pe Facebook sau direct pe site-ul lor, cum vă vine mai ușor, deoarece de la debutul pandemiei au acoperit cel mai bine subiectul crizei cu actualitatea brașoveană.

 

Standard
Uncategorized

Consumul de cultură în pandemie

În timpul acesta cât nu am publicat aici, am scris destul de mult. Unele texte mi-au fost publicate în diverse locuri, cum ar fi cel de mai jos care nu este o „analiză” per se a culturii în pandemie, însă este o opinie cred eu pertinentă. Text publicat săptămâna trecută, am impresia, sau săptămâna asta, în Zile și Nopți. 
În mod absolut cert, felul în care consumăm cultură cu toții în acest timp a fost profund și radical schimbat. Am încercat să analizez dacă felul în care face parte cultura acum din viața mea este neapărat mai rău decât era înainte de criza pandemică sau nu. Analiza este clar subiectivă și se referă numai la punctul de vedere al unui consumator mediu de cultură, nu al unui om de cultură și nici a unui om care trăiește din creații culturale. Textul nu surprinde părerile artiștilor atât de loviți de criză, deoarece ei nu pot performa așadar nu sunt plătiți și cred că merită un text separat cu păreri chiar din branșă.

De aproximativ o lună de zile, totul s-a mutat în mediul online. Toate teatrele (aproape toate – TSA este mult în urmă, ca de obicei) au programt vizionări gratuite ale multor piese. Am reușit să văd astfel piese pentru care înainte trebuia să fac drumuri la București sau în alte orașe și care au devenit disponibile pentru un larg spectru de spectatori, care poate înainte nu și-ar fi permis un drum la București+un bilet la teatru. A devenit teatrul mai accesibil? În mod cert. A devenit mult mai apropiat tuturor și mult mai puțin sofisticat. Faptul că poate fi vizionat din sufrageria unui apartament socialist de bloc, la ore diferite (sunt link-rui la spectacole care pot fi accesate cateva zile) îl face cu siguranță mai atrăgător, faptul că este gratis, sau condiținat doar de un abonament la internet, iar îl face să fie foarte accesibil, sigur că emoția nu este aceeași ca în sala unui spectacol, însă poate fi un bun preambul pentru ea.

Multe muzee au pus la dispoziție tururi virtuale gratuite ale mai multor expoziții, nu doar a unor galerii anume ca până acum.  Am reușit să mă „plimb” și să-mi „clătesc privirea” cu opere mari ale picturii, sculpturii și arhitecturii universale. Toate astea desigur și pentru că într-un fel, timpul este perceput altfel acum, iar eu reușesc să dau o valoare diferită lucrurilor care pot ajuta mereu la infrumusețarea spiritului, ceea ce poate înainte făceam doar cu parcimonie. O vizită la Ermitaj, m-a delectat o după-amiază de duminică, care a devenit clar suportabilă.

Biblioteci întregi pot fi citite online gratuit și mulți scriitori își oferă creațiile fără a cere contravaloarea materială a lucrării pentru că devine mai importantă ideea de a face cunoscute ideile, decât de a colecta o plată. Sigur că farmecul unei cărți care este împrumutată de la bibliotecă nu poate fi înlocuit, sau felul în care miroase o carte în librărie, în momentul în care o deschizi pentru prima oară, însă adaptarea vine și din felul în care învățăm să folosim tehnologia acum, mai ales cei care eram reticenți la tot ce înseamnă noutate virtuală. Sunt reviste de cultură care au oprit tirajul și s-au mutat exclusiv în mediul virtual, astfel încât „răsfoirea” lor să nu fie condiționată de deplasarea la chioșcul de ziare din stația de autobuz.

Îmi lipsește mult mersul la cinema, recunosc că alături de mersul la teatru, sau poate chiar înaintea lui, mersul la cinema era una dintre plăcerile mele vinovate. Dar cinemaul evoluează și el, încă dinaintea crizei pandemice, o mare platformă de video streaming a găzduit premierele unor filme celebre fără ca cineva să fie prezent neapărat pe covorul roșu, cu excepția celor care mai au covoare și cu excepția și mai puțin numeroasă a celor care le au chiar roșii în apartamentele lor. „Mersul la film” în Brașov era limitat destul de tare la niște săli ale unul mall, la o sală de cinematecă și o sală de spectacol, care putea juca și rol de sală de cinema, dacă situația o cerea. Tristă realitate care oricum acum se transformă și ea, însă eu mă gândesc că după timpul petrecut în case, mersul la film să fie o plăcere vinovată a mai multora iar transformarea premierelor din săli de cinena în premiere pe canapea, să nu fie neapărat o regulă general valabilă.

Improptu a devenit un fel de a face cultură a artiștilor, iar asta cred că îi apropie diferit de cei care îi admiră. Am reușit zilele astea să ascult actori citind sonete de Shakespeare sau cântînd la pian, deși eu nu-i știam făcînd astea, obișnuită cu roluri clare ale lor în viața mea, date pe performanțele lor strict actoricești în roluri cu care s-au identificat în mentalul tuturor. Mulți susțin recitaluri din propria izolare, mulți își descoperă sau ne arată diferite fațete ale diamantelor talentelor personale, pe care altfel nu le puteam percepe în adevărata strălucire. Este o descoperire pe care o facem cu toții acum, artiștii sunt mai mult decât un rol sau o interpretare, așa cum noi suntem mai mult decât un spectator doar de film sau un ascultător doar de rock, de exemplu.

Foarte multe festivaluri se amână anul acesta, sau au loc online. Din păcate foarte mulți bani au fost tăiați de la cultură , înțeleg pe deplin că finanțarea unor activități out-door este stupidă anul acesta, însă aș fi vrut să văd o flexibilitate în finanțarea unor acte de cultură online, atât la nivel local cât și național. Spun asta deoarece toți cei care sunt în izolare zilele acestea beneficiază într-un fel sau altul de cultura pe care am prezentat-o mai sus, în diferite grade în funcție desigur de preferințe, însă avem nevoie cu toții de tot ce ne face viața mai frumoasă și izolarea mai suportabilă.

Până când vom putea să mergem iar la spectacole și cinema, nu ezitați să urmăriți online tot ce vă face plăcere, încercați lucruri diferite pe care poate le-ați dorit mereu dar care erau prohibitive din cauza banilor, distanței sau lipsei de timp.

 

Standard
Uncategorized

Cel neînsuflețit

Zăcea alături de alții….

….ca într-o îmbrățisare dintre o stafie și o statuie.

Deși nici cel însuflețit nu părea prea viu.

Uitase ce e viața când își îngropase memoria.

Într-un decalaj cauzator de vertij

Asimptomatic și totuși cronic, egal cu spirala vieții.

Celei vii, evident însuflețite. Evident, continue. Evident, veșnice. Evident …

Standard
Uncategorized

Jurnal de pandemie Brașov 11.04.

Când m-am trezit, mijea soarele cumva printre perdelele duble cu flori mari și aurii, se ridica deasupra unui bloc socialist de tip potcoavă care îmi obtura mereu privirea către răsărit și care revela totuși într-un fel, ancorarea în trecut și speranța unui alt viitor.

Mereu îmi dădeau lacrimile de aproape 3 săptămâni, întotdeuna dimineața după ce reușeam să mă trezesc și primele sinapse ale creierului aveau loc. Trecerea la Domnul a unui suflet foarte drag și apropiat, coincidea cu perioada asta de izolare care făcea trecerea și mai grea, durerea și mai acută, iar într-un fel neîntâlnit până acum, făcea ca lipsa posibilității escapismului care mi-era cvasi -interzis să o percep ca pe o damnare la trăirea pierderii ăsteia deosebit de autentic și de dur.

În afara acestui lucru, care mă privea doar pe mine personal, cu care experimentam noi gânduri punitive date de către timpurile absolut ciudate pe care le trăim cu totii, mă fâstâceam în fața unei cafetiere, care părea lipsită de scopul ei clar de a trezi conștiințe în sertărașe uneori blocate de mult timp, sau mult, mult mai puțin plastic, de a mă trezi din niște stări egale cu insomnia. Stări care însă nu erau rude cu veghea, ci mai degrabă avînd accente onirice aproape palpabile. Iar acest exercițiu odată încheiat, de a face o cafea, îl savuram în fața ecranului care rostogolea în întreaga sufragerie multe știri dure matinale. Numărul deceselor de peste noapte, numărul cazurilor noi de îmbolnăviri, numărul vindecărilor, numărul unor minuni … rare, din ce în ce mai rare.

După ce încheiam și cu știrile, urma o așezare în fața unui caiet cu foi îngălbenite în care scriam cu pixul avînd clar regretul că nu am stilou și nici călimară cu cerneală, pentru a-mi face ordine în gânduri înainte de a face ordine în mail-uri sau la haine. pentru că fiecare ordine urma unei dezordini pe care nu știu cum o puteam accepta fără revoltă autentică. Toate astea în timp ce evitam Facebook-ul și aveam doar Whatsapp-ul activ, unde un prieten tocmai posta într-un grup poze de pe Republicii.

Mi-era dor de Republicii și de toate străzile acum atât de puțin umblate din Brașov. Mi-era dor de Michael Weiss și de un restaurant cochet din Piața Enescu, unde am lăsat cu multă larghețe destui bani în vremurile de odinioară când virusul ăsta infam nu ne ținea pe toți în case și nu făcea ca premisele în care coloram viitorul să fie atât de întunecate și nesigure. Mi-era dor să cumpăr o revistă și să o răsfoiesc pe o bancă în parc în timp ce fumam un capăt de țigară și-mi era dor de toți prietenii cu care dezbăteam destul de deșănțat subiecte care atunci păreau importante dar de care acum nu mai amintește absolut nimeni.

Cumpărăturile le fac simplu, rapid, la ore matinale, când nu e aglomerat nicăieri și e liniște. Atât de liniște încât se aud aproape bobocii de flori cum plesnesc pe ramuri în cartierul meu în care prin iarba verde și scurtă au apărut narcise îngrijite de pensionare care acum privesc cu jind și ele de după perdele frumos apretate, ca înainte de Florii. Pentru că Ordonanța le ține pentru siguranța lor, și a noastră, a tuturor, în case. Încropesc mese frugale, diferite de mesele de dinaintea crizei, nu șțiu din ce motiv, poate pentru că suferința de care vorbeam în primele paragrafe m-a lăsat fără un mare apetit, sau poate pentru că apetitul era dat de un acces mai mare la soare și aer și o expunere mai îndelungată la vânt. Prănzul și cina au fost comprimate într-o singură masă între 16.00 și 17.00, dar mi-e de ajuns.

Serile le petrec mereu în fața laptopului, tv-ul îl deschid doar dimineața. Urmăresc o piesă de teatru online, sau un film, caut un artist care performează improptu și care se manifestă diferit față de rolurile pe care i le știam. Nu pot citi momentan foarte mult, deoarece e nevoie de concentrare și stau prost cu ea, prefer filmele, deoarece informația curge ca pe o pâlnie, fără a fi strecurată de filtre adânci Uneori aleg să vizitez virtual un muzeu, dar nu unul prin care m-am plimbat deja, iar uneori aleg să schițez imaginativ noi călătorii în țări necunoscute unde aș putea să-mi înec toată durerea și suspinul în băuturi care odihnesc acum în sticle frumoase în baruri închise pe perioade nedefinite. Cu gândurile astea sper să adorm după ce aerisesc bine camera și mă rog să treacă totul, să treacă repede, să ne putem vedea cu bine, cu toții.

 

 

 

Standard
Uncategorized

Pentru sănătatea mea mentală

Zilele astea scriu cu pixul pe hârtie… Poate voi transcrie tot cândva, sau poate nu…

Standard
Uncategorized

Paralizie

Pun semnul egal între cuvântul acesta și definiția lui la figurat, anume „imposibilitatea de a acționa, imposibilitatea de a dezvolta, încremenire, stagnare”. De asemenea cred că lipsa de concentrare în a scrie mai mult de două fraze e naturală în momentele astea.

Standard