Uncategorized

Interviuri

Am văzut două interviuri foarte interesante săptămâna asta, care în întregime vorbesc despre felul în care este România noastră. O oglindesc la modul cel mai fidel și crunt.

Azi dimineață pe la 05.30 am văzut interviul lui Liviu Dragnea din închisoarea Rahova. Am reușit să #rezist să spun așa până la final. Delir, efectiv. Începînd cu primele secunde în care cvasi-jurnalista îi spune „d-le președinte, mi-a fost dor de dvs.” încheînd cu ceea ce i se „coace” atât de „străveziu”. Aceleași constante : statul paralel, interesele, demonizarea, serviciile, Laura Codruța Kovesi, Johannis, DNA-ul, etc. La care au fost adăugați și niște foști prieteni care l-au părăsit acum, Vasile Dâncu de exemplu. Plus oprimarea din închisoare care deigur că l-a afectat și i-a șters zâmbetul. Plus Irina (hăituită și ea, evident) .

Iar duminică seara în București am văzut interviul cu Angela Gheorghiu. Soprana a vorbit despre parcursul pe care l-a avut de-a lungul carierei, despre cultura în România, despre meritocrație și despre management. Managementul defectuos din cultura românească, de fapt din sistemul românesc. Despre faptul că dacă cineva este un mare artist nu înseamnă că este neapărat și un mare manager de teatru. Sau despre cât de învechită este mentalitatea noastră, per total. Despre felul în care cineva care „a prins o funcție” , se ține cu dinții de ea, fără a ține cont de limitările pe care funcțiile le modelează personalității.

Concluzia mea matinală este că până în momentul în care nivelul de educație nu va fi diferit, ridicat, până când nu vom avea o mare deschidere reală către Vest, nu vom schimba mare lucru. Până în momentul în care nu vom înțelege că politicul este cel care conduce absolut tot în societate și nu vom vota oamenii care chiar merită să fie cei care iau decizii pentru noi toți, nu se va schimba nimic. Atâta timp cât încurcăm mediocritatea cu meritocrația, cât nu înțelegem mecanisme democratice – începînd de la importanța votului la cea a dezbaterii reale, argumentate, cât timp nu recunoaștem greșeli, nu înaintăm.

E posibil să nu pară că există legătură între cele două interviuri, însă ea există. Recomand vizionarea ambelor, tocmai pentru a concluziona fiecare după mintea lui, drumul lung încă de parcurs. Iar toate le scriu, știind clar că vin alegeri și observîndu-le nu neapărat ca pe un alt scrutin electoral ci ca pe un nou prag de (i)maturitate a electoratului.

Standard
Uncategorized

Puncte de suspensie

Mi-a expirat domeniul la blog și a trebuit să-l reînnoiesc și nu știu de ce am făcut-o.

Pentru că nu prea mai scriu de câteva luni. Adică nu prea mai scriu aici … Sau nu mai public mai exact.  Sau nici eu nu știu exact.

Cert e că mai am domeniul un an și în rest e plin de puncte de supensie.

Standard
Uncategorized

Reușită feminină

În toată perioada asta ciudată, pentru că nu am văzut în politica românească femei care să fie modele inspiraționale, m-am uitat și eu prin alte părți, să văd ce fac alții sau mai exact altele. Deși lupta mea pentru feminism s-a stins undeva între finalul facultății, imposibilitatea de a deschide o sticlă de vin sau un borcan de murături și povestea  despre o lapidare de acum câțiva ani, nu mă pot opri să nu observ.

Două femei politician m-au făcut să le admir teribil, deși stilul le este total diferit, dar cred că asta e și frumusețea până la urmă. Că ambele și-au croit drum diferit în ierarhia politcă și ambele au rezultate remarcabile în felul în care și-au condus țările în ultimele luni.

Jacinda Ardern este premierul Noii Zeelande și nu are încă 40 de ani. Noua Zeelandă a anuțat ieri că nu mai are niciun bolnav de Covid-19. Măsurile impuse de la început au fost însă drastice, au însemnat un lockdown complet timp de 4 săptămâni, apoi o redeschidere  parțială a 75% din economie pe durata a 3 săptămâni, acum economia fiind redeschisă total. Pierderile încă nu pot fi estimate, așa cum nu pot fi estimate nicăieri. Ce a făcut ca Noua Zeelandă să treacă rapid peste criză, a fost și felul în care Jacinda Ardern a comunicat. Împreună cu medicul care a coordonat operațiunea la nivel național au apărut zilnic în jurul orei 13.00 și au comunicat starea țării. La fel de importante au fost sesiunile de live pe Facebook, în care Jacinda Ardern răspundea relaxată întrebărilor cetățenilor de acasă, de pe canapea, fiind în haine de casă, transmițînd mesajul că nu există privilegii într-o astfel de situație și că izolarea este o măsură normală care trebuie urmată de toată lumea.

Angela Merkel  este cancelarul Germaniei și are 65 de ani. Merkel a ținut în data de 18.03 cel mai bun discurs pe care puteai să-l aștepți de la un lider politic. A însemnat un apel la calm în primul rând, la responsabilitate și a insuflat speranță, nu a lăsat nicio clipă îndoiala că e posbil ca totul să fie la final „așa și așa” ci că totul va fi bine. Punct. Însă în același timp a indicat că toată lumea e vulnerabilă însă și că împreună mereu oamenii sunt o forță. Germania are azi 8831 de decese și 170 200 de recuperări în urma îmbolnăvirii cu noul coronavirus. Kurtzarbeit, injectiile masive de lichidități în economie, stimularea punctuală a unor sectoare economice cum sunt producția și vânzarea de autovehicule sau un anumit program de „fitness pentru companii”, sunt pașii pe care îi urmează acum Germania pentru redresare.

Ce au femeile acestea în comun? Felul în care și-au ajutat țările să treacă mai ușor peste nenorocirea care a lovit planeta, ferm și empatic. Este foarte greu ca acest echilibru să fie menținut în general, iar în timpurile astea cu atât mai greu. Dar au reușit.

 

Standard
Uncategorized

Ce face diferența

Newsletter-ul pe care îl primesc zilnic aproape de la Financial Times prin Telegram, de undeva de pe la mijlocul lui martie, este una dintre sursele mele de informație. Una îndeaproape accesată pentru a fi în temă cu ce se întâmplă legat de Coronavirus la nivel mondial. Sursa asta coroborată cu alte site-uri la fel de responsabile și serioase m-au făcut să nu fiu nici total panicată cu privire la evoluția răspândrii virusului, însă și departe de tot ce au însemnat pentru mine două extreme : spălatul ambalajelor alimentelor sau ideea unei conspirații  prin care o societate ocultă nedifinită exact umflă în mod gradual numărul morților care de fapt e mult mai mic și nu datorat lui Covid-19.

Trebuie însă să admit, că niciodată în viața mea ca în lunile astea nu am experimentat mai bine efectele infodemiei. Cantitatea colosală de info disponibilă, este extrem de greu de asimilat și disemnat, cu atât mai mult pentru cineva căruia îi lipsește spiritul critic și exercițiul lecturării. Mie una nu-mi lipsesc, dar tot mi-a fost greu până m-am convins cum e cu Nurofeneul de exemplu și asta pentru că eu chiar „consum” Nurofen și mă apăsa ideea de a nu-l folosi să-mi ostoiesc dureri. La un loc cu capacitatea redusă pe care o are oricine de a prelucra analitic, logic și reflexiv, multe din informațiile care mă inundau, fiind condusă de emoții că deh sunt zodie pasională, mi-era greu să le structurez cât mai potrivit pentru mine în primul rând apoi pentru cei din jur.

Mi-e clar că nu știm exact numărul morților cauzat exclusiv de noul coronavirus și nu mă refer doar la România acum, mă gândesc la nivel global. Mi-e la fel de clar că noi am fost prinși descoperiți pe falia medicală și nu vizez doar lipsa unui vaccin pe care nu-l are nimeni încă ci la niște protocoale care ar fi diminuat numărul victimelor în Suceava de exemplu. Rămânem singura țară din UE unde a trebuit ca spitalele civile să fie manageriate de armată și să ne bucurăm că avem doctori militari și-s buni strategi, chiar dacă trebuiau să limiteze doar niște perimetre. Citesc în continuare comunicările pline de parcimonie, pe care le primim de la GCS și evit comunicările lui Vela, de exemplu. Nu știm ce va fi, cât vor mai dura incertitudinea, teama mai mult sau mai puțin afișată sau recunoscută, nevoia de a reduce sentimentul lipsei de control pe care îl avem asupra propriei vieți și a viitorului. Ce știu însă, este că pandemia a subliniat foarte clar că educația face o diferență clară. Pentru mine este una dintre certitudinile ultimelor luni.

Standard