Ce face diferența

Newsletter-ul pe care îl primesc zilnic aproape de la Financial Times prin Telegram, de undeva de pe la mijlocul lui martie, este una dintre sursele mele de informație. Una îndeaproape accesată pentru a fi în temă cu ce se întâmplă legat de Coronavirus la nivel mondial. Sursa asta coroborată cu alte site-uri la fel de responsabile și serioase m-au făcut să nu fiu nici total panicată cu privire la evoluția răspândrii virusului, însă și departe de tot ce au însemnat pentru mine două extreme : spălatul ambalajelor alimentelor sau ideea unei conspirații  prin care o societate ocultă nedifinită exact umflă în mod gradual numărul morților care de fapt e mult mai mic și nu datorat lui Covid-19.

Trebuie însă să admit, că niciodată în viața mea ca în lunile astea nu am experimentat mai bine efectele infodemiei. Cantitatea colosală de info disponibilă, este extrem de greu de asimilat și disemnat, cu atât mai mult pentru cineva căruia îi lipsește spiritul critic și exercițiul lecturării. Mie una nu-mi lipsesc, dar tot mi-a fost greu până m-am convins cum e cu Nurofeneul de exemplu și asta pentru că eu chiar „consum” Nurofen și mă apăsa ideea de a nu-l folosi să-mi ostoiesc dureri. La un loc cu capacitatea redusă pe care o are oricine de a prelucra analitic, logic și reflexiv, multe din informațiile care mă inundau, fiind condusă de emoții că deh sunt zodie pasională, mi-era greu să le structurez cât mai potrivit pentru mine în primul rând apoi pentru cei din jur.

Mi-e clar că nu știm exact numărul morților cauzat exclusiv de noul coronavirus și nu mă refer doar la România acum, mă gândesc la nivel global. Mi-e la fel de clar că noi am fost prinși descoperiți pe falia medicală și nu vizez doar lipsa unui vaccin pe care nu-l are nimeni încă ci la niște protocoale care ar fi diminuat numărul victimelor în Suceava de exemplu. Rămânem singura țară din UE unde a trebuit ca spitalele civile să fie manageriate de armată și să ne bucurăm că avem doctori militari și-s buni strategi, chiar dacă trebuiau să limiteze doar niște perimetre. Citesc în continuare comunicările pline de parcimonie, pe care le primim de la GCS și evit comunicările lui Vela, de exemplu. Nu știm ce va fi, cât vor mai dura incertitudinea, teama mai mult sau mai puțin afișată sau recunoscută, nevoia de a reduce sentimentul lipsei de control pe care îl avem asupra propriei vieți și a viitorului. Ce știu însă, este că pandemia a subliniat foarte clar că educația face o diferență clară. Pentru mine este una dintre certitudinile ultimelor luni.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s