Uncategorized

În acest an

Mergeam dinspre Turnul Vânturilor, un turn din marmură pentelică, spre Biblioteca lui Adrian. Râdeam, pentru că am ajuns târziu și am făcut economie de câte 5 euro, deoarece Turnul era închis deja. 

L-am privit însă prin gardul din bare rare de fier vopsite în verde, ne-am făcut niște selfie-uri și am ascultat o pereche de cântăreți ambulanți cântînd ceva vesel.

Era foarte cald, puteam sta la orice terasă fără haină deși era ianuarie. Ne-am așezat târziu la o terasă, nu la orice terasă ci la una drăguță tare și am băut câte un pahar de vin roșu sec cât am fumat fiecare câte 2 țigări.

Povesteam despre numărul țărilor prin care  am umblat și mai ales despre ce am descoperit umblînd prin ele despre cotloanele ascunse din sufletele noastre. 

Seara se scurgea agale tare  și noi nu vorbeam despre timp ca despre o unitate de măsură totală care înglobează unități mici, ci mai degrabă ca despre un cumul de trăiri care vin și se duc în valuri ca marea.

Pe o străduță lăturalnică am trecut pe lângă un vagabond. I-ai dat o monedă de 2 euro deși nu a cerut nimic. Cred că pentru că mângâia un pisoi negru cu pete albe și pentru că m-a privit frumos. A înclinat capul către tine, dar nu a încetat să mângâie pisoiul și nici nu s-a uitat la bani.

Eu am mers mai departe, afundată în gânduri despre timp și treceri, am simțit însă că mă petrece cu privirea omul care mângâia pisoiul.

Traversam o cale ferată, mi-ai amintit repede că e fain cu trenul când nu fac reclamație la CFR. Am râs, făcusem eu reclamație acum mulți ani pentru că a întârziat trenul în Fetești și eu voiam neapărat și urgent la mare. Am primit o scrisoare de scuze din partea lor și atât.

Încercam să nu ne pierdem în sofisme, pentru că deși eram în patria filosofiei și a democrației, nu ne ieșeau nici una nici alta. 

Noi nu simțeam iubirea care ne învăluia atunci, pentru că era mai naturală decât orice respirație. Am simțit eu lipsa ei, atunci când tu n-ai mai fost și nici pisoiul nostru negru n-a mai fost, pentru că ați trecut în alte lumi în același an. În acest an.

*Text publicat azi, de Ziua Limbii Române, de Răzvan, căruia îi mulțumesc înduioșată pentru că de un an, mă regăsesc pe Liternet.

Standard
Uncategorized

Prin județ

Am ajuns acasă și am eșuat într-un fotoliu în fața laptopului și a trebuit să stau un pic să internalizez toată după-amiaza, pentru că nu știam cu ce să încep.

Am făcut o incursiune în județul Brașov, ăla care se întinde dincolo de limita teritorială a Municipiului, locul ăla unde nu au ajuns pozele lucioase de pe Aeroportul Internațional Brașov și unde nu se fac filmări cu drona și nici zboruri în survol.

Și mi s-a strâns inima un pic. Pentru că viața în Colonia Bod nu e așa glamour ca în filmări, de fapt nu e deloc glamour, că podul ăla de la Budila luat de ape în 2019 nu e refăcut, că am lipit afișe în Teliu unde acum două luni comunitatea de rromi se “războia” cu jandarmii pentru că nu înțelegeau monitorizarea în cazul unei eventuale carantine cauzate de noul coronavirus.

Scopul turului prin județ a fost să luăm pulsul realității și să lipim afișe pentru promovarea electorală a lui Tudor Benga, candidatul USRPLUS la președinția Consiliului Județean în locurile de afisaj electoral. Partea cu afișele am rezolvat-o, unde am putut, cât am putut, unde era panotaj, unde era loc pe panotaj, partea cealaltă cu realitatea … să spunem doar că e cea care m-a țintuit în fotoliu.

Pentru că realitatea de pe teren nu e cea de pe hartă, nici cea de pe traseul gândit strategic, nici cea din statistici, nici cea proiectată în programe. E dură, e despre oameni reali care nu au transport, nu au canalizare, nu au infrastructură, e despre lipsuri și neajunsuri. E despre animale moarte pe drumuri și despre căruțe pe aceleași drumuri și despre copii care nu au locuri de joacă și poate nu știu exact cum va fi școala în septembrie.

Nu eram pregătită ca după mai bine de un an de când am fost pe aproximativ același traseu (din campania de EP) lucrurile să se fi schimbat așa puțin. Pentru că știu câte lucruri se pot face, știu și cum, care sunt mijloacele exacte de care dispune Consiliul Județean, dar știu și cât dezinteres există, câtă lipsă de profesionalism, de transparență, de empatie, iar toate se reflectă fix în localitățile astea. Pentru că pârghiile nu sunt drumuri, orice ar scrie pe flyere de campanie. Asta deoarece “pârghiile” corecte și la îndemâna Consiliului Județean nu au fost folosite 4 ani. 

În urma radiografiilor ăstora lipsite de romantism și trecute prin hârtia de turnesol a gândurilor despre un viitor diferit la care să ne gândim cu grijă, mă pregătesc să închei. Indiscutabil, județul Brașov are un potențial fantastic.Stradă cu stradă, localitate cu localitate. Avem o șansă să schimbăm traiectoria județului iar ecartul de dezvoltare dintre Municipiul Brașov și multe localități din județ să fie diminuat. Spun să nu o ratăm în 27 septembrie. 

Faceți o vizită în afara zonei metropolitane, citiți programele candidaților, votați la următoarele alegeri! 

#tudorbengalaconsiliuljudetean

Standard
Uncategorized

Femei pe liste la locale

Ieri fost publicate toate listele de candidați pentru alegerile locale și voiam să scriu despre prezența femeilor pe liste. Asta pentru că mi-am aruncat privirea peste componența tuturor listelor și un pic peste candidate și partidele care le susțin.

În primul rând este fain că atât la Primăria Brașov cât și la Consiliul Județean candidează câte 3 femei. Nu discut acum culoarea politică, e vorba de preferință, de înclinație, probabil de oportunitatea oferită ( da, în politică este și despre oportunitățile care apar ) nu știu cât să spun că e vorba de ideologie, pentru că ideea de ideologie este depășită iar pe eșichierul politic în general nu se mai regăsesc ideologii politice ca acum 100 de ani.

Spun că e fain pentru că eu nu sunt de principiul, de ce candidează atâția? aoleu, merg la rupere, nu iese candidatul meu și cel susținut de mine. Asta este o gândire atât de depășită, încât sunt siderată la o simplă citire. Este important să candideze cât mai mulți oameni, care să aibă cât mai multe idei bune pentru comunitatea lor. Asta este important. O diversitate de idei și de programe, nu un număr limitat de candidați care nu fac decât să mențină aceeași placă politică zgâriată de ani și ani.

Sigur că șansele ca vreuna dintre aceste 6 doamne să câștige sunt nule. Nu știu ce li se spune lor în cască de către stafful de campanie, dar adevărul ăsta e. Însă pentru a practica reziliența în politică, pentru creșterea notorietății și a vizibilității programelor susținute de către ele, pentru a fi un model pentru alte femei este importantă participarea lor la alegerile care vin.

Iar pentru că am scris “model” este important să adaug niște lucruri. În România nu există în legislație cotă de gen. Adică obligativitatea ca pe liste un partid să aibă o cotă parte  din candidate nr de candidate femei. Există o prevedere legală care impune însă partidelor să aibă și femei candidate pe liste.Mi-am pus problema de mai multe ori dacă sunt de acord cu cota de gen sau nu. Nici acum nu știu dacă am un răspuns clar. Îmi amintesc că atunci când încă nu fusese votată premier Viorica Dăncilă, ci era doar premier desemnat, am avut o discuție în contradictoriu într-un schimb de mail-ul foarte aprins  cu editorialista de la revista “Elle” pe tema asta, pentru că eu nu consideram deloc o “victorie” a feminismului, desemnarea ei pentru funcția respectivă, din contră. Deci cred că mă interesează mai mult ce poate face un om, cât îl duce capul, cât e de deschis, onest și care e interesul lui direct pentru dezvoltarea comunității când candidează decât dacă e bărbat sau femeie.

Acum, să zic iar despre Germania și Noua Zeelandă și cum au traversat criza asta și etc conduse de femei… well, nu cred că e cazul, am mai scris. Să zic de Kamala Harris sau de cine va fi AOC peste câțiva ani, iar nu prea se pupă cu realitatea românească, să explic cum a câștigat Anne Hidalgo al doilea mandat la Primăria Paris, îmi pasă mie și câtorva apropiați. Bun, să conchid. Mă bucur că există femei care candidează pentru funcțiile astea, mă bucur că au strâns semnături, că au coagulat echipe, că au scris programe, că își cresc vizibilitatea, că încearcă să miște lucrurile într-o direcție. Trebuie susținute? Absolut. Trebuie ca mai multe femei să facă un pas către politică, total de acord. O vor face? Asta depinde de toți, de femei și bărbați deopotrivă și de ceea ce înseamnă societatea noastră în ansamblu. Iar ce înseamnă se vede nu doar pe liste ci pe calitatea celor care umplu listele, fie că sunt femei sau bărbați. 

Standard
Uncategorized

Bla – Brașov !

Eu când aud chestii d-astea “wow, Brasovul cel mai blabla ora din România” mi se face bla. Un oraș nu are nevoie doar de 2 străzi și o piață pentru a deveni cel mai blabla oraș de undeva. Cetatea, partea veche a unui oraș atestat documentar ca Brașovul în jur de 1200 și ceva nu poate fi tot orașul. Cine vede Brașovul doar așa restrâns e depășit clar de vremuri iar cine vede că asfaltarea tuturor străzilor e wow în loc de normalitate în UE în 2020, poate să nu citească mai departe.

În țara asta, pentru cei care văd și altceva în afară de Brașov, luna trecută, Galați de exemplu, a fost selectat în cadrul proiectului “1001 Intelligent Cities Challenge” Alături de Timișoara, Iași și Bistrița. ICC fiind un proiect care facilitează schimbul de bune practici între orașe din UE, pentru a dezvolta orașul durabil și ecologic. Brașovul nici nu cred că a participat.

Luna asta Cluj-Napoca, a ajuns în finala europeană pentru titlul de Capitală a inovării. Probabil nu va câștiga, dar dragi brașoveni, iubiți credincioși cum ar spune dl ministru penelist Vela, sunt în finală alături de Milano, Valencia și Viena. Inovația fiind  în digitalizare, un funcționar public pe nume Antonia. La Brașov nu se pot cumpăra bilete online la Teatrul Dramatic de exemplu.

Într-un raport al UrbanizeHub, de prin iarnă, apărea Oradea și cum a atras cele mai multe finanțări de fonduri europene în 2019. Peste 255 mil euro, urmată de Cluj și apoi de Timișoara cu 215 mil euro, respectiv 156 mil euro. Adaug și faptul că 65% din fondurile europene alocate României pentru perioada 2014-2023 încă nu au fost absorbite. Sper că se aude la Primăria Brașov și la Consiliul Județean, acolo, la campionii  care fac #treabăchibzuită.

Când Forbes a publicat ediția din 2019 a clasamentului celor mai bune orașe pentru afaceri în România, Timișoara era pe locul întâi, apoi restul orașelor din Alianța Vestului, Cluj Napoca și Arad, Brașovul fiind pe locul 6 de abia. Iar în topul investițiilor străine la fel, București Ilfov, apoi Timiș apoi Prahova și de abia apoi Brașovul la fel la volumul exporturilor : Timiș, Prahova, Brașov. Iar topul a  fost făcut pe indicatori economici nu pe selfie-uri cu Piața Sfatului și survol peste un terminal neterminat, că nu aia contează !!!

În 2007 Sibiul a fost Capitală Culturală Europeană alături de Luxemburg iar dezvoltarea pe care i-a generat-o titlul ăsta a fost incredibilă pentru oraș. La 13 ani de atunci, Brașovul nici nu știe despre cum s-ar putea beneficia de cultură ca element soft power în dezvoltarea orașului pentru că are aceeași administrație. Iar dacă le-ar pica niște bani din cer și nu ar exista Covid-19, ne-ar omorî clar cu Cerbul de Aur înviat fix lângă clădirile alea care sunt frumoase în selfie-uri și care produc sloganuri d-alea păguboase “Brașov cel mai blabla !”

Într-un sondaj oarecare făcut de Pressone la care am participat și eu de plictiseală într-o dimineață în urma căruia rezulta un top cu cele mai bune orașe din România, al nostru a ajuns pe locul 6. Cea mai mare notă acordată de brașoveni fiind la siguranță, cea mai mică la administrație publică! Miră pe cineva? Pe mine nu m-a mirat deloc, că fix așa am acordat și eu notele. Orașul de pe primul loc fiind Oradea cu cea mai bună notă la administrație publică desigur și cea mai mică la trafic, nu știu de ce, știu ei însă.

Unui oraș nu-i dă frumusețea doar o clădire, sau un ansamblu de clădiri, sau un cartier. Un oraș este mai mult de atât. Un oraș înseamnă și spațiile verzi, spațiile de relaxare, traficul, gestionarea și organizarea lui, oportunitățile de afaceri, felul în care vrea să se dezvolte și investițiile atrase, felul în care se adaptează rapid schimbărilor existente- vezi pandemia, și nu în ultimul rând oamenii care compun viața cetății. Pentru că dacă oamenii văd doar asfalt și ăla e largul lor orizont, nu vor înțelege ce e cu Antonia funcționarul digital sau cu dezvoltarea durabilă și ecologică. 

Iar dacă politicienii le vând doar asfalt și proiecte reciclate, aia vor avea, iar Brașovul poate fi mai frumos de atât și mai ales, poate fi peste tot frumos, nu doar pe 2 străzi și într-o piață ! 

#nutotei 

Standard
Uncategorized

Despre Tudor

Cred că îl știu pe Tudor din vedere din timpul protestelor împotriva exploatării de la Roșia Montană din 2013. L-am votat în 2016 pentru că votam USR-ul ca alternativă la vechea clasă politică, era nevoie de oameni noi și de un partid diferit ca de aer. Oficial ne-am cunoscut când am intrat eu în USR în 2018. Atunci am descoperit un om foarte inteligent, principial, un tip corect și integru, care făcea politică diferit – transparent și onest și care își construise CV-ul pe 3 continente. 

 

Ce scria pe pliantul electoral de la alegerile din 2016 a îndeplinit în timpul mandatului de deputat, cred că este cea mai bună carte de vizită pe care o poate arăta un politician când cere din nou votul alegătorilor. Pe lângă asta, a făcut direct pentru Brașov și administrația brașoveană mai mult decât cei cărora le scria în fișa postului că trebuie să facă ceva. Lupta constantă pentru Aeroport de exemplu, toate amendamentele depuse pentru proiectele de infrastructură brașoveană, inovațiile în spațiul civico-politic cum au fost dezbaterea despre Parc // Parcare sau implementarea Bugetării Participative, înțeleasă însă atât de prost de Primărie.

 

Tudor e un luptător, nu se vede mereu și nu se vede tot, pentru că este un tip modest, prea modest din păcate pentru realizările pe care le are și pe care omite să le comunice. Votul în diaspora prin corespondență și secțiile de votare deschise 3 zile, au făcut ca sute de mii de români să nu mai fie umiliți la cozi de către statul român iar Tudor a fost unul dintre principalii lui artizani. Este o realizare imensă aceasta deoarece în politică este foarte greu să faci bine tuturor alegătorilor, indiferent de preferința politică a acestora.

 

În ultimele luni, când întreaga omenire a fost lovită de noul coronavirus, 3 dintre măsurile propuse de Tudor au fost adoptate de Guvern, măsuri bune pentru toți românii, iar în vidul de idei pe care l-a traversat guvernarea, le-au picat ca o mănușă. Este greu de găsit un bun analist și strateg care să aibă viziune de ansamblu asupra dezvoltării unei comunități, iar noi îl avem în persoana lui la Brașov, trebuie doar să-l votăm. 

 

Este singurul candidat la funcția de Președinte al Consiliului Județean care are un program structurat pentru Brașov și care vede Consiliul Județean ca pe un integrator de soluții depășind cadrul tradițional absolut prăfuit în care îl menține administrația actuală.

 

 Tudor a demonstrat că se poate duce o politică diferită în Parlament și în interiorul USR, inclusiv prin modul total transparent și lipsit de populism prin care face politică. Nu va fi văzut în campanie folosind orice artificiu emoțional pentru a genera un like//love în Social Media sau cristalizînd în hashtag-uri lipsite de sens promisiuni lipsite de substanță. Citiți programul lui Tudor Benga pentru un Brașov conectat, educat și sustenabil, o să vă convingă de faptul că Brașovul poate fi administrat diferit, mai bine, cu beneficii reale pentru toți brașovenii. Ne vedem la vot în 27 septembrie! 

 

#tudorbengalaconsiliuljudetean 

http://www.tudorbenga.ro

 

 

 

Standard
Uncategorized

Pre campanie electorală

E un an electoral intens ăsta, cam peste tot. Pe noi ne doare desigur mult, ce se va întâmpla în Brașov și ce se va întâmpla în România. Adică pe puțini, foarte puțini politicieni locali i-am auzit vorbind de politica externă asta și pentru că ei personal nu au cultura politicii în general sau nu-și educă publicul, electoratul, să fie atent la ea. Însă toată e importantă, pentru că altfel rămânem cu politica asta dâmbovițeană și cu campaniile astea la fel.

 

Politicienii noștri sunt la fel ca noi. Pentru că oamenii în general votează emoțional, nu votează rațional, nu zic: uite, stau să citesc într-o seară aceste 3 programe politice diferite și o să urmăresc în două zile câteva campanii diferite, să văd diferențele și apoi voi vota în consecință, cel mai bun program politic pentru mine, localitatea mea, țara mea. Iar atunci, pentru că politicienii nu sunt parașutați de pe Marte, ci vin din rândul nostru, se scurg într-un fel în niște topuri, nu urcă în ele, datorită electoratului, care îi scurge acolo, nu-i propulseaza, pentru că o fac emoțional.

 

O cultură politică este destul de greu de dobândit, sau mai exact necesită timp alocat. La fel ca orice fel de studiu. De exemplu să poți face clar diferența între o campanie electorală care este doar selfie beauty contest și una care este programatică, sau o campanie de victimizare și una de rupere a electoratului advers, între una de menținere a unei poziții și una de accedere în acea poziție. Iar dacă votantul nu are educația necesară, nu va putea distinge nici între un politician care face anticampanie sau unul care face doar campanie, unul care face anticampanie argumentată și unul care face campanie doar pentru notorietate, etc.

 

Din păcate noi încă ne mișcăm între “aleg răul cel mai mic” // “ a furat dar a și făcut ceva” // “ lasa-l p-ăsta că măcar știm ce face, de ce să alegem altul?” și între politicieni care dau vina pe greaua moștenire, pe politicieni inflexibili sau obtuzi și opaci, pe lipsă de comunicare reală, pe construcții de campanii furate din filme și adaptate neaoș la un public autentic balcanic care poate ar vrea mai mult sau diferit, dar căruia îi e lene să facă un pas diferit tot din vina politicienilor care i-au dezamăgit dar pe care nu au știu să-i tragă la răspundere.

 

Relația asta, dintre politician și alegător, e biunivocă, ca orice relație. Merge în ambele sensuri, iar dacă un sens este blocat, se blochează cam tot sistemul, ca la noi. Ne mișcăm cu toții în funcție de media noastră la nivel de educație, cultură, civilizație, deschidere către nou și schimbare, îndrăzneală și mai ales de felul în care ne imaginăm viitorul și suntem deciși să muncim pentru el. Eu am fost atentă din primăvară cam la toate campaniile care s-au desfățurat prin Europa, îmi place mie asta, nu trebuie să placă tuturor, că nu-i shaorma. Însă ar fi păcat de noi, să nu fim atenți măcar la campaniile electorale naționale, sau locale. Nu de alta, că mai rău nu va fi, însă va fi la fel. Iar stagnarea asta costă, ne costă pe toți,încă 4 ani din viață. Pentru că din nou, cum am mai scris, politica influențează absolut orice domeniu al vieții noastre, iar o mai mare atenție la politica noastră, înseamnă de fapt o mare mare grijă de viața noastră viitoare.

 

Standard
Uncategorized

Pembe

Pe terasa cu vedere către lac, erau o masă și patru scaune. Nu chiar scaune, mai mult chaise-longue-uri. Pe masă un amestec de nedescris de sticle goale care la un moment dat au fost și pline cu diverse licori. Bune, licori bune. Printre ele două scrumiere mereu, dar mereu pline și patru pachete de țigări. Diferite între ele și diferite de ce fumam cu toții de obicei.

 

Am luat un pled cu mine și m-am așezat în cel mai ferit chaise-longue. Voiam să butonez telefonul pentru că era devreme tare și băieții dormeau. Eram ferită de reproșuri d-alea “Iar stai pe telefon? De ce am plecat noi de acasă, să vorbești cu aceiași oameni sau cu noi? Lasă că nu se întâmplă nimic ce nu o să afli mâine sau în altă zi, etc …”

 

Cerul era pembe. Atmosfera era pembe, era 05.34 dimineața și nici nu putea fi altfel.

 

Plecasem  așa repede, repede, nici bagajul nu-l aveam complet. “Lasă, e ok, cumpărăm de acolo ce nu ai” au zis băieții în cor pe diverse voci, când m-au împins în mașină pe locul din dreapta față. Băieții compuneau un fel de rescue squad care salva domnițe aflate la ananghie, sau măcar aflate într-o derivă cauzată de Mercur retrograd. Bine, nu de el, dar ăsta era un vinovat facil de acuzat. Prieteni vechi, făceam și noi ce știam cu toții de mici, filosofam când ne plimbam prin țări străine și mai ales prin stări străine de normal.

 

Voiam neapărat să beau o cafea, dar la ora aia indecentă nu avea cine să mi-o facă. În hotel cred că eram singura de veghe, până și recepționerul absolut frumos ca un zeu cred că dormita pe canapeaua din oficiul recepției.Trebuia să mai aștept o oră aprox pentru o marghilomană perfectă în deplin acord armonios cu felul în care se desfășurau zilele și nopțile petrecute în jurul lacului, cu gașca.

 

Mă gândeam că pembe era un cuvânt neuzitat. Nici de fashioniste stylish și nici de scriitori wannabe. Eu îl auzisem prima dată la un prieten care păstra în lexic cuvinte nemaiauzite, tocmai pentru a nu se pierde cu totul și pe care le azvârlea dezinvolt în circumstanțe îngreunate de blazarea tuturor neologismelor cu cvasi-înțeles în limba română.

 

Dar pembe cred că era mai mult o stare. Una care venea de pe lac, învăluia terasa  și invada scrumierele pline și sticlele goale și care trezea extravagant bizareria escapismului din vremurile pe care le trăiam cu toții. Pentru că de fapt oricât încercam noi să fugim nu prea aveam unde și oricât încercam să ostoim cu alcool dureri, ele nu treceau, din contră, uneori se augmentau tocmai pentru că anestezia nu era clasică ci marcată de accente progresiste. Doar trăiam cu toții dragostea în vremea noului coronavirus în prezentul în care online-ul era noul offline și tot ce însemna depravare și decadență se consuma mai facil pe un ecran smart cu tastatură qwerty decât IRL.

 

Uitasem să scrumez, când au căzut toate gândurile astea peste mine. Analiza unei culori, a unui răsărit, a unei stări matinale și a felului în care se construiesc acum relațiile. M-am ridicat după scrumieră și m-am uitat în apartament, Peter se foia, semn că avea să se trezească curând, m-am așezat iar și mi-am verificat rapid toate conturile online, am scris două mail-uri și am făcut review la un document, pe repede-nainte am trimis și un smiley face unor prieteni de acasă prin intermediul unui grup virtual, creuzet penru topit stări.

 

“Hey, ce faci? Neața, lasă telefonul ăla că-ți arunc cartela în lac, fă back-up și închide-l! Hai să bem o cafea cu coniac și să povestim despre cât de îndelungat și profund este procesul despărțirii de cineva. Sau despre idealism ca trăsătură pe cale de dispariție în politica românească!”, mi-a zis Peter fresh de parcă nu se culcase cu 4 ore în urmă. Hai!, am zis și eu zâmbind, am deconectat datele și am aruncat telefonul în geanta de unde am scos un ruj care mi-a colorat buzele în pembe.
Standard