Uncategorized

În acest an

Mergeam dinspre Turnul Vânturilor, un turn din marmură pentelică, spre Biblioteca lui Adrian. Râdeam, pentru că am ajuns târziu și am făcut economie de câte 5 euro, deoarece Turnul era închis deja. 

L-am privit însă prin gardul din bare rare de fier vopsite în verde, ne-am făcut niște selfie-uri și am ascultat o pereche de cântăreți ambulanți cântînd ceva vesel.

Era foarte cald, puteam sta la orice terasă fără haină deși era ianuarie. Ne-am așezat târziu la o terasă, nu la orice terasă ci la una drăguță tare și am băut câte un pahar de vin roșu sec cât am fumat fiecare câte 2 țigări.

Povesteam despre numărul țărilor prin care  am umblat și mai ales despre ce am descoperit umblînd prin ele despre cotloanele ascunse din sufletele noastre. 

Seara se scurgea agale tare  și noi nu vorbeam despre timp ca despre o unitate de măsură totală care înglobează unități mici, ci mai degrabă ca despre un cumul de trăiri care vin și se duc în valuri ca marea.

Pe o străduță lăturalnică am trecut pe lângă un vagabond. I-ai dat o monedă de 2 euro deși nu a cerut nimic. Cred că pentru că mângâia un pisoi negru cu pete albe și pentru că m-a privit frumos. A înclinat capul către tine, dar nu a încetat să mângâie pisoiul și nici nu s-a uitat la bani.

Eu am mers mai departe, afundată în gânduri despre timp și treceri, am simțit însă că mă petrece cu privirea omul care mângâia pisoiul.

Traversam o cale ferată, mi-ai amintit repede că e fain cu trenul când nu fac reclamație la CFR. Am râs, făcusem eu reclamație acum mulți ani pentru că a întârziat trenul în Fetești și eu voiam neapărat și urgent la mare. Am primit o scrisoare de scuze din partea lor și atât.

Încercam să nu ne pierdem în sofisme, pentru că deși eram în patria filosofiei și a democrației, nu ne ieșeau nici una nici alta. 

Noi nu simțeam iubirea care ne învăluia atunci, pentru că era mai naturală decât orice respirație. Am simțit eu lipsa ei, atunci când tu n-ai mai fost și nici pisoiul nostru negru n-a mai fost, pentru că ați trecut în alte lumi în același an. În acest an.

*Text publicat azi, de Ziua Limbii Române, de Răzvan, căruia îi mulțumesc înduioșată pentru că de un an, mă regăsesc pe Liternet.

Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s