Uncategorized

Mini analiza campaniei electorale

S-a terminat campania și am terminat și eu azi-noapte analiza ei. Pentru că mi-am împărțit atenția și timpul între Brașov și București, concluziile mele sunt destul de eclectice și au survenit în urma punerii sub lupă a luptei din ambele părți. Am decantat niște lucruri pe scurt, astea :

  • Cel mai grav, românii nu știu să dialogheze, nu să dezbată ăla e vis deja. SImplu, să dialogheze. Am avut diverse încercări pe diverse grupuri de Facebook și m-am lovit de o agresivitate incredibilă și nu doar din partea unor susținători ai unor politicieni ci din partea candidaților, care îi susțineau cu like-uri sau comentarii.
  • Al doilea lucru cel mai grav, politicienii nu vor să dezbată. Desigur, nu toți, dar în largă majoritate. De frică, din lipsa exercițiului, din obișnuință, pentru că societatea civilă nu cere asta și pentru că nici presa nu o face.
  •  Candidații își aleg sau construiesc niște imagini din capul locului, sau le ajustează pe parcurs, însă de multe ori ele nu sunt în jurul experienței profesionale, care poate ajuta cetățenii, ci în jurul unei laturi a vieții care poate nu are nimic de-a face cu ceea ce înseamnă funcția pentru care candidează.
  • Vremurile atipicie au obligat campania să se desfășoare mult în mediul online, ceea ce a arătat multe carențe în cunoașterea publicului țintă, în adaptare, care a arătat multă inflexibilitate și în același timp aplecarea către luciu, sclipici, care în spate nu este dublat de consistența unor programe reale gândite cap-coadă.
  • Avem prea puțini absolvenți de școli politice, care sunt politicieni, prea puțini campaigneri care să fie în staff urile de campanie și să știe ce pedale să apese și când, ce înseamnă analiză, comunicare, documentare, inclusiv cu candidații pe care îi sprijină. Marketingul politic este încă departe de a fi utilizat cum ar trebui pentru că este confundat cu fashion sau este neasimilat complet în strategie.
  • Presa e îmblânzită la nivel de miau-miau, ceea ce nu ajută deloc, pe nimeni, niciodată. Nu au timp, poate nu au chef, poate nu-s destul de bine plătiți ziariștii astfel încât să fie motivați să adreseze cele mai incomode întrebări, însă există o temere clară de a nu supăra. Există desigur excepții jurnalistice, proiecte independente, dar prea puține, în general prea puține voci critice, care să ajute societatea să evolueze.
  • Societatea civilă, acolo unde ea există, la Brașov e plăpândă tare, nu a mișcat rotițele îndeajuns de tare astfel încât să influențeze traiectorii de campanii, sau măcar să ridice nivelul dialogului.
  • Ultima concluzie nu e despre cine va câștiga, nici la Bv și nici la Buc, nici despre scorurile cu care se va întâmpla asta. Ci despre educație. Atâta timp cât în România se investește 2,7% din bugetul național în Educație și Cercetare, ceea ce am scris mai sus este normalitate. Doar o societate educată și sănătoasă poate face ca ceea ce am scris mai sus să fie diferit, altfel incompetența și corupția, care sunt indisolubile, vor continua să stăpânească România.

Iar pentru că urăsc clișeele și „Wind of change” bate în feed-ul meu de ieri seară neîncetat, recomand o melodie pe care am ascultat-o obsesiv azi-noapte. „Toxicity” (in the city). – System of a Down .

Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s