Uncategorized

Mai e mult până departe

Acum câteva luni, vorbeam cu un prieten medic, despre o aplicație care să semnaleze cumva prezența în proximitate a celor declarați bolnavi de Covid-19. Aplicația era deja disponibilă în Germania, se numea „Corona WarnApp” și era disponibilă gratuit pe Google play. O prietenă din Franța mi-a zis că și ea are instalată aplicația „StopCovid”. La fel in Italia există una asemănătoare, „Immuni” pe nume sau în Spania „Radar Covid”. Toate aplicațiile prezentate în acest paragraf, au felurite grade de păstrare a confidențialității pacientului, în funcție de legislația țării respective, însă niciuna nu indică cu nume și prenume persoana afectată de virus, nefiind atât de intruzivă. Iar utilizarea tuturor aplicațiilor a dus la scăderea numărului de îmbolnăviri, lucru demonstrat științific. 

Noi vorbeam prin iunie, cred, iar prietenul meu îmi spunea că la noi, nu va accepta Ministerul Sănătății așa ceva curând. Guvernul nu este interesat de o dezbatere despre confidențialitatea datelor, a cifrelor exacte a celor bolnavi, a mapării cazurilor cu claritate. De fapt Guvernul este lipsit de o strategie exactă și vizionară. Ceea ce știam și eu și s-a adeverit în lunile care au urmat, când au luat decizii peste noapte, vezi închiderea – deschiderea restaurantelor de la zi la zi, fără preaviz de exemplu. 

Avem și noi, românii, o aplicație de genul acesteia disponibilă, creată de Institutul de Științe Spațiale, care zace așteptînd mai degrabă finalul pandemiei decât aprobarea lansării în spațiul virtual. Exact la fel cum aplicația 9SOS, care permite accesul infectionistilor DSP, laboratoarelor de testare, medicilor de familie și școlilor din județ la un sistem integrat pentru gestionarea cazurilor celor care au Covid-19. Platforma aceasta digitală are atașat și un sistem call center care ajută la gestionarea apeluri pentru DSP. Sistem creat de IT-iști voluntari la Brașov și oferită gratuit Ministerului Sănătății. Care la fel, este respinsă de Minister fără a da posibilitatea implementării la nivel național. 

Chestiunile astea două indică exact, dar exact, gradul de inovare, strategie și viziune, pe care îl au cei care ne conduc în România anului 2020 și cât de mult mai avem până departe. Și sincer, e foarte pesimist, dacă privim detașat și la rece cât de multă lipsă de deschidere și de bună – voință există în societatea asta românească extrem de retrogradă care mai are ani- lumină până atinge prezentul Vestului. 

Standard
Uncategorized

Ipocrizia și inconștiența, modele românești

Bun, deci l-au surprins pe Ciolacu la o masă cu niște oameni ( cică familia, se știe că la PSD e importantă La Famiglia , de aceea era și Mihai Tudose prezent). Prima problemă părea a fi faptul că numărul celor prezenți era mai mare decât cel legal acum ( adică 6 ). Ok, a primit amendă, a plătit-o. A doua că niște angajați ai restaurantului nu purtau mască ( au luat amendă, pare că au plătit-o). A treia problemă e că apare Orban care de ziua lui fuma în birou să zică ce nașpa e Ciolacu. 

Acești oameni sunt de domeniul fantasticului. Că PSD – ul e condus de niște negationiști e clar pentru orice om atent, că PNL – ul e aparent mai rațional e doar pentru că nu au ce face, că-s la putere și trebuie să mențină țara asta pe un parcurs e la fel de clar. Însă în esență nu par așa diferiți dacă ne uităm la trecut și la înțelegerile și blaturile lor generalizate. 

Ce e cel mai grav însă, e că oamenii îi iau pe aceștia drept modele de urmat și că se gândesc că poate nu e așa grav. Dar e, din păcate. Plus că fiind acolo, mereu în atenția publicului, sunt formatori nu doar de opinii, ci de atitudini. Inclusiv cu privire la realitate. Iar în realitatea mea, diferită de a lor, am avut și am prieteni ( prieteni, nu doar cunoscuți ) bolnavi de Covid- 19. În Brașov și București. Iar unii lucrează în sistemul ăla medical care deja este supra-aglomerat. Că ăsta e adevărul. 

Da, e mega-frustrant să porți mască, dacă mai porți și ochelari ca mine, e cu atât mai nașpa că se aburesc, etc. Da, e foarte nașpa să nu poți sărbători chestii faine, sau să nu te poți vedea  cu cei dragi, să nu poți călători cum ai vrea și să nu știi cât va mai dura incertitudinea asta. Dar cred că e și mai nașpa să fii bolnav. Nu o poză cu un politician sau altul trebuie să convingă populația de un real pericol, ci imaginile alea de la ATI. Unde nu ai vrea să fii. Rima nu a fost intenționată. 

#staysafe

Standard
Uncategorized

Obiecte noi

Infamul virus a schimbat așa de mult din viață și din obiceiurile de consum, încât nu cred să fi rămas colțișor de existență netransformat.

Azi mă uitam la geanta mea, într-un moment de liniște și superficialitate vecină cu frivolitatea, dar geanta nu putea fi ignorată, mai ales că se răsturnase pe covor. 

Pe lângă ce exista în geantă mereu, acum clar s-a mărit colecția de rujuri roșii rezistente la transfer. Teama nu mi-era că las ruj pe vreun guler de cămașă ( asta se întâmplă în general în filme) , ci că las ruj pe mască ( asta se întâmplă în realitate ). Masca mânjită cu ruj roșu devine o chestie de nepurtat, nu știu să explic de ce. Teama asta a făcut să se schimbe colecția de rujuri cu repeziciune. 

Parfumurile sunt din cele puternice și dulcege, pentru a fi ajutor rapid în detectarea păstrării simțului olfactiv. Că ăsta e indicativ clar a prezenței virusului în organism, lipsa mirosului. Și a devenit un musai – cum se zice la noi – să am mereu un flacon de ceva mireasmă îmbătătoare rătăcit prin geantă. Să fie de ajutor până la momentul testării prin exudat, dacă Doamne ferește va fi cazul. 

Și dezinfectant de mâini. Susțin producția autohtonă de dezinfectanți creată de o fabrică mișto, nefiind maniacă și nici freak – control, netrecînd nicio zi prin obiceiul dezinfectării ambalajelor alimentelor, însă păstrând un respect pentru necunoscutul ascuns încă de virus și un respect mai mare pentru articole științifice care nu recomandau obiceiul, decât pentru zvonistică. La fel cum am observat că am șervetele dezinfectante ( mult timp nu aveam nici d-alea de hârtie) și două măști. Că atunci când am suflet, rar – recunosc, am suflet bun și darnic. Ceea ce doresc tuturor, dar mai des decât am eu, către mereu. 

Standard
Uncategorized

Propășirea neamului românesc

Haideți să vă zic. 

Am semnat on-line pentru candidații USRPLUS la alegerile parlamentare 2020.

A fost simplu, a durat mai puțin de 3 minute, am făcut – o de la mine din sufragerie în timp ce ascultam știrile matinale. Iar știrile erau rele. Pentru că erau despre numărul crescut al bolnavilor de Covid-19 și despre efectele pandemiei asupra economiei și am auzit și ecouri pesediste de la alegerile locale exemplificînd zicala „hoții strigă hoții!”. 

Am semnat pentru că există oameni în USRPLUS care au fost model de competență și deschidere, care au trasat noi linii în comunicarea politician – cetățean, care au avut succes fiind într-un partid de Opoziție și au viziune asupra dezvoltării României. Am semnat cu speranța că știrile, parțial, se pot schimba de către politicienii pe care alegem să-i susținem noi. Prima dată cu semnături, în decembrie cu voturi. 

Încurajez cât mai multă lume să semneze on-line pe usrplus.ro pentru că e sigur în condiții de pandemie și normal pentru anul 2020, însă dacă sunteți prin oraș și de modă veche, puteți semna începînd de azi la corturile Alianței. 

La fel cum mi-am încurajat familia plecată în diaspora să se înscrie pe votstrainatate.ro pentru a vota prin corespondeță la alegerile din decembrie. Familia și prietenii și pe toți cei care pot contribui cât de puțin la propășirea neamului românesc. Care, se face al naibii de greu. Dar când se face, trebuie încurajată, tocmai pentru că este incubator pentru dezvoltare viitoare.

Standard
Uncategorized

Lupte corp la corpuri

A trebuit să editez un interviu și mi-a fost foarte greu să renunț la multe Pentru că poate la început a fost cuvântul și cuvântul era Absolutul. E greu să tai din Absolut, că nu prea ai foarfecă de cuvinte pe care să o depozitezi într-un rastel special. În special ai pumni de băgat în gura celor care vorbesc mult, prea mult, degeaba, pe lângă, obraznic, impertinent, la obiect, tăios sau cel mai des debordant și dezarmant de sincer.. Dramatic de sincer …

A venit toamna iar cuvintele cred că se clatină un pic anapoda, fără să găsească drumul cel mai scurt dintre emițător și receptor. Într-un fel anodin, m-am lovit de resturile de conversație căzute la editare și de linii reci de conversație transpuse în timpi care nu au legătură cu legi universale blocate de convenții unanim acceptate.

Chiar nu am căzut într-o pasă filosofică și nici în desuetudinea unor conversații de ore târzii sprijine de tâmple încărunțite udate bine cu licori din cele diverse. E dimineață, totuși. Doar că uneori cuvintele rămân singurele arme albe destinate luptei corp la corp și corp la corpuri. 

*text scris săptămâna trecută, în cadrul unui exercițiu de sinceritate cu cei din jurul meu.

Standard
Uncategorized

Filosofie aparentă

Sunt două cadre în limba română cu care nu prea mă împac dacă mă apuc să fiu realistă și deloc idealistă. Unul este un cadru dat de mod și unul un cadru dat de un timp.

Modul cu care nu mă împac este conditionalul-optativ pentru că mereu dă libertatea tuturor să găsească enorm de multe scuze. “Aș vota dacă”, “aș alege aia dacă”, “aș merge”, “aș face”, “aș povesti”, “aș spune”, “aș iubi”.  Iar viața arată într-un clar fără obscur, că nu-i așa. De fapt e simplu, condiționările fiind doar scuze pentru a ne ostoi conștiința pentru că nu am luat deciziile potrivite sau curajoase, sau demne, sau în acord cu inima.

Iar timpul cu care nu mă împac este mai mult ca perfect. Dar doar pentru că este un timp trecut iar mereu raportarea pe care o facem la trecut tinde să prindă o patină romantică pentru că e natura umană așa. Să diminueze răul și să potențeze binele din amintiri. “Eu votasem”, “eu mersesem”, “eu spusesem”, “eu iubisem”. În plus, e așa un timp egoist, pentru că nu există valență clară pentru perfecțiune și nici pentru “mai mult ca perfect” care să fie aceeași la două persoane diferite care poate au trăit contemporan.

Iar pentru că de fapt nu am rememorat un curs matinal de gramatică și nici nu am căzut pe un tobogan al amintirilor, voiam doar să scriu că e nevoie ca pragmatismul societății să fie mai accentuat, pentru ca modul și timpul mai sus numite să fie diminuate. Iar asta în raport cu starea politicii, a prezenței la vot, a civismului și implicării, a felului în care ne organizăm în masă critică, a felului în care depășim teoretizări și înfăptuim. Binele. Schimbarea. Viitorul. 

Standard