Uncategorized

Cinci ani

Eram la București, urma să plec din țară pentru câteva zile, oprirea mea în capitală era scurtă, o noapte, cred. Trecuse o săptămână de la #colectiv și nimeni nu se dezmeticise încă. Toți eram șocați. De la oroarea incendiului, la haosul care a urmat, de la incompetența autorităților, la declarațiile „avem de toate, nu avem nevoie de ajutor” ale politicienilor care ocârmuiau atunci țara, la declarațiile șocante ale Patriarhului. În seara aia la teatru, la Teatrul Mic, la final, Cristi Iacob, care jucase triplurol, în loc de aplauze a cerut un moment de reculegere pentru morții de la #colectiv. Atunci ne-am gândit să mergem acolo să aprindem o lumânare… De unde să luăm lumânări la ora aia? Am luat în schimb niște crizanteme de la o florăreasă pe care am găsit-o la intersecția Calea Victoriei cu Bulevardul Regina Elisabeta. Nu mai știu cât mi-a cerut pe ele, dar știu că mi s-a părut un preț exorbitant, dar am plătit fără să crãcnesc. Ne-am urcat într-un taxi și am coborât la #colectiv… Era multă lume, un miros pătrunzător ds ars, multe lumânări aprinse, o mare de flori, poze cu cei care nu mai erau, icoane, aparent și pozele celor care nu mai erau se transformaseră în icoane. Părinți și prieteni care plângeau liniștit, o fată se tânguia mai tare, cineva care striga „Corupția ucide” și cea mai încărcată atmosferă care m-a învăluit vreodată… 

#thedaywegiveinisthedayweday #colectiv 

Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s