Uncategorized

Un drum

A trebuit azi să fac un drum până la Trezorerie, să plătesc o taxă, care nu se putea plăti online, pentru că #digitalizarea încă nu a pătruns prin toate domeniile de interes și activitate ale statului român.

Și mi-am dat un luciu, ca în poza din stânga, m-am dat chiar și cu parfum, unul nou și fain primit de ziua mea. Și am ieșit din casă, iar înainte mi-am pus masca, exact ca în poza din dreapta. Și ochelarii în geantă, pentru că eu combinația mască – ochelari de vedere o văd aburită mereu.

Am mers cu busul în oraș, care era în stație, deci nu am așteptat. În bus toată lumea cu mască, purtată regulamentar. La fel pe stradă, toți cu mască, unii fumători atârnînd-o de-o ureche perfect legal. Diverse modele, care m-au făcut mult să mă gândesc la eficiența lor.

Trezoreria e în spatele Bisericii de lemn. A fost scurtă treaba mea p-acolo, așa că am plecat repede. În biserica de lemn am intrat să iau niște lumânări, pe care le-am aprins la adormiți, pentru că a trecut la Domnul anul ăsta un bun prieten și golul încă doare. Am aprins și pentru noi, cei vii, că pare greu anul ăsta, tare.

La ieșire, un domn mi-a cerut de pomană. Mi-a, zis chiar „domnișoară”… Am continuat drumul spre casă pe jos, cu capul în jos, nu știu de ce. Pe jos, multe măști de unică folosință. Probabil unica folosință le făcea clar potrivite pentru a-și încheia misiunea în stradă nu într-un coș de gunoi.

Când am trecut pe lângă Spitalul Astra, un cadavru în sac bleumarin legat cu chingi de o targă, era încărcat într-o mașină inscriptionată Medicina Legală. Cei care-l încărcau, doi bărbați tineri, erau îmbrăcați în niște combinezoane albe, cu glugi albe, aveau măști albe. Angelic, pur… Cvasi.

Când am trecut pe lângă Mega pe trotuar un tânăr mi-a cerut de pomană. Și nici nu știu cum de mi-a prins privirea, că eu tot cu capu-n jos mergeam și mă uitam după măști printre frunze. Frunzele nu prea mai erau întregi și nici frumoase ca în toate pozele lucioase, erau doar multe și prezentau pericol de accidentare la o alunecare ușoară.

Mi-am luat niște miere polifloră pentru ceai și m-am încruntat să citesc prețul. Un bărbat care trecea printre raioane s-a întors din drum și m-a întrebat „Bright Cristal”? „Poftim?” zic eu „Parfumul dvs”… „Ăăă…chiar nu știu, e nou”. „Sigur e Bright Cristal”. M-am gândit că e posibil să aibă dreptate. Am încercat să zâmbesc. Mi-am dat seama că nu se vede zâmbetul de mască.

Pe un panou electoral scria „O Românie fără hoție”. Am încercat să mă îndrept și să privesc cu speranță către primăvara de după toamna și probabil iarna asta grea.

Cu luciu, fără mască // cu mască, fără luciu

Standard

Un gând despre „Un drum

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s