Uncategorized

ArteKino

10 filme europene sunt disponibile pentru vizionare online gratuită pe site-ul artekinofestival.com Filmele care se află în selecția Festivalului sunt un mix care oglindește Europa multiculturală, diversă, în schimbare. Nu sunt tocmai facile sau digerabile, fiind filme de artă ating subiecte de nișă, cu concentrare pe individ și particularități : perioada așteptării acordării statutului de refugiat unui sirian în „THF Central Airport”, o fată suferindă de agorafobie în „Love me tender” sau una ipohondră în „Ivana the terrible”. 

Mi-am ocupat zilele trecute cu vizionarea lor. Loisirul recroindu-se limitativ social și cu abordări mult domesticite, vizionarea filmelor sau a pieselor de teatru e destul de ciuntită de farmec. Sau farmecul este și el adaptat vremurilor, ca absolut orice anul ăsta. 

Filmele sunt disponibile până în 31 decembrie, pot fi și votate de spectatori cu divers număr de stele. Nu am un preferat neapărat, însă mi-a plăcut mult „Lessons of Love” de unde e și cadrul de mai jos. E un fel de inițiere în atât de dificila luare a deciziilor. 

„Lessons of Love” regia Chiara Campara
Standard
Uncategorized

22 decembrie

Fotografia de mai jos e de pe net. Din zilele acelea, de acum 31 ani. Colțul ăla îl știu, pentru că acolo am protestat și eu de nenumărate ori în anii trecuți. N-aș fi putut protesta dacă nu o făceau mulți alții înaintea mea. Sute, mii, în zilele acelea. 

Protestul lor, revolta, moartea, jertfa, a dat zilelor prezente protestul liber, votul liber, lipsa cenzurii cuvântului scris, călătoriile în afara granițelor. Asta nu trebuie uitat, datoriile noastre civice, morale, acolo se decontează. 

22 decembrie 1989 a fost sfârșitul dictaturii și începutul schimbării. Pare o piatră prețioasă neșlefuită îndeajuns în 31 de ani, schimbarea, deoarece și acum vorbim de ea. 

Autorul fotografiei este Vlad, un brașovean care avea 21 de ani atunci.
Standard
Uncategorized

Final de an

Când să ies din casă, mi s-a anulat zborul. Asta așa, pentru încununarea unui an absolut oribil.

Ar trebui să scriu un text despre cum a fost anul ăsta, mi s-a cerut un astfel de text și nu pot. Efectiv nu pot…

Am încercat d5x și ce iese e aproape scenariu de film. Nu pare verosimil, așa că mă abțin de la publicare.

Sunt poate absolut bizare întâmplările anului și felul în care s-au succedat. Dar, pentru toți a fost greu. Poate va fi mai ușor la anul. Poate.

Standard
Uncategorized

Platforma națională de informare pro- vaccinare

Deoarece zilele astea am avut câteva teme preponderente de discuții, printre care și vaccinul, faptul că există, faptul că din 27.12 va începe vaccinarea în țările UE, neîncrederea în perioada scurtă de testare, diverse, distribui și eu asta.

Îl recomand pentru urmărire.

Nu ezitați sa-l distribuiți, pentru că ultimele săptămâni în bulă, chiar au arătat că sharing is caring.

https://vaccinare-covid.gov.ro/

Standard
Uncategorized

Candidați și cărți și idei și…

La cafea, am citit “interogatoriul” jurnaliștilor de la Recorder adresat candidaților care au șanse să fie parlamentari, începînd de luni. Cu mâna pe inimă, pot spune că nu am avut nicio surpriză și nu m-a mirat niciun răspuns din cele date de candidați. 

Conservatorismul, lipsa de viziune, de idei, cele mai mari platitudini, vin din partea PSD. Sunt candidații care nu prea știu ce înseamnă alegeri în două tururi la primării și de ce sunt ele importante pentru esența democrației. Nu au înțeles ce este reprezentativitatea în acest caz. Nici de ce e importantă anularea imunității parlamentare în ceea ce privește justiția. Nici că educația sexuală în școli este o lecție de anatomie combinată cu una de psihologie, nu e vizionarea unor filme pentru adulți la clasă. Sunt așa niște borne foarte clare în dezvoltarea sănătoasă a unei națiuni, pe care PSD și reprezentanții ei nu reușește să le atingă neam. Inclusiv îmbrățișarea traseismului și lipsa amendării lui. Partidul ăsta n-are nicio șansă să se reformeze, când cel mai tânăr candidat dintre cei chestionați răspunde că e împotriva educației sexuale în școli, are 37 de ani și e femeie. Oameni buni, brașovenii nu sunt restul țării, nu va scoate nici Dumnezeu din cer din procentele alea de 15-20% de 31 de ani aici, dacă voi nu faceți un pic de reformă în gândirea aia vai steaua ei, dacă nu puneți mâna și pe alte cărți în afara „programului de guvernare 2021-2024”. Pe care l-am citit și eu, că mereu îmi trebuie ceva amuzant să răzbesc în viață. 

PNL Brașov dă lovitură peste lovitură cu răspunsurile. Dragi peneliști, „Patul lui Procust” și „Don Quijote” sunt lectură obligatorie pentru clasa a XII. Cum să aveți voi viziune sau să veniți cu noutate când lecturile voastre rămân la stadiul lecturilor obligatorii în liceu? Întrebare retorică, dar extrem de importantă, pentru că lista aia arată nivelul de deschidere al partidului și influențele de inspirație pentru diverse acțiuni. “One in/one out” este un sistem atât de ambiguu și de general, încât nu cred că se potrivește în altceva decât un șifonier. Inclusiv locul unde a apărut, UK, nu arată evidențe în ceea ce înseamnă eficiența, pentru că de fapt se pierde criteriul evaluării. Iar ideea unor măsuri coercitive când vine vorba despre exprimarea părerilor, ar trebui să dea de gândit celor care au ales candidații. Iar pentru că deși am eu o înclinație către partea asta umanistă, nu pot să nu nu observ, că e așa lipsă de idei la PNL pe partea de preocupări viitoare legislative, încât au răspunsuri șablon. Ok, toți vrem autostradă, mama ei de autostradă. Toți vrem și aeroport și spital, dar mai lărgiți-vă și orizonturile, că Brașovul are nevoie de diferite feluri de infrastructură, inclusiv culturală, de care jur că n-am citit la niciunul.. (Nu doar de la voi, dar acum eram la voi, „ghinion”, cum ar zice președintele vostru și al meu).

De UDMR, PMP și ProRomânia  nu am ce să spun. Nu aveam nicio așteptare și sincer sper să nu facă pragul. Știu că e greu, pentru că lumea nu se învață, dar cine nu vede ProRomânia ca pe o alonjă a PSD, are nevoie de dioptrii politice, cine nu vede jocul PMP pro PSD, să se uite la candidatura lui Băsescu de la primăria generală București din septembrie și cine nu își amintește iubirea mai mult decât platonică dintre PSD și UDMR să se uite inclusiv la  curioasele voturi luate de UDMR în 2019 în Botoșani de exemplu. Să citesc acum platitudinile răspunsurilor date de candidații lor la alegerile parlamentare, e surprinzător ca faptul că după zi vine noaptea. Nul adică.Nota bene însă pentru Attila Kovacs și faptul că citește Houellebecq, “Serotonină” este una dintre cele mai faine cărți pe care le-am citit eu despre dezechilibrul produs de lipsa iubirii în viața cuiva. 

Aș avea de comentat și despre candidații USRPLUS, dar e un pic nepotrivit, ar fi ca și cum aș scuipa o fotografie în care sunt și eu surprinsă. Deci nu se face. Însă ce pot sugera tuturor este să parcurgă răspunsurile date inclusiv de ei, că aia înseamnă vot informat, chiar dacă intenția de vot este în direcția USRPLUS, sau poate cu atât mai mult. 

Da, duminică toată lumea la vot pentru că anul ăsta întreg a arătat clar cât e de important să fii reprezentat de niște decidenți politici asumați, vizionari, strategi sau de unii care cârpesc ca vai de ei niște legi, își dau cu stângul în dreptul când vine vorba de comunicare, încalcă legi date chiar de ei sau joacă sănătatea cetățenilor la ruleta interesului electoral. Prezența masivă la vot la prezidențialele din Moldova a schimbat președintele în unul pro-european, prezența masivă la vot în SUA a făcut ca Biden să primească cel mai mare nr de voturi din istoria SUA primit de un președinte și a însemnat stoparea unui circ continuu generat de Casa Albă, fiecare vot contează și asta s-a văzut la Sectorul 1 la alegerile locale când diferența între Clotilde și Tudorache a fost de 1007 voturi. Nu subestimați importanța lui, că în afara lui putem schimba ceva doar protestînd și jur că e mult mai comod să votezi decât să protestezi. 

Standard
Uncategorized

Nimic nu se pierde

Mi-a scris azi Răzvan într-un mail, când mi-a spus cum a rătăcit „Pembe” printre mail-uri că va fi publicat de abia luna asta, deși a fost scris prin august. „Pembe” e publicat aici de atunci.

Desigur, nu avea nicio legătură cu Lavoisier. Doar cu faptul ca poate nu e mereu momentul potrivit pentru ceva anume.

Am scris „Pembe” după o mini-călătorie cu niște prieteni, va fi publicat pe LiterNet în a doua parte a lunii asteia.

Am cam abandonat blogul și recunosc ca nu ma mai atrage la fel de mult scrierea aici. Prefer sa scriu altfel și în alte locuri. De la analiza politică, la recenzii de filme la ghostwriting sau copywriting. Sau, sau, la scrierea într o agenda care cuprinde notițele de la un curs de jurnalism pe care l-am absolvit în octombrie la propuneri de interogat comunitatea cu privire la implicarea civică.

Acestea fiind scrise, lecturi faine. De exemplu despre activitatea celor care cer votul duminică.

Standard