Acum un timp am renunțat la folosirea platformei Netflix pentru că am realizat că îmi scurgeam creierul în fața ecranului și era bine. Adică era un bine d-ăla dat de lene și monotonie și lipsă de curiozitate și acțiune și etc. Un bine parțial care îmi ocupa o groază de vreme. Așadar anul ăsta, fără a-mi propune vreo rezoluție salvatoare, am citit la sfatul unui prieten „Omul în căutarea sensului vieții” de V. Frankl. Iar target ul fără a fi target asumat, e mai mult timp dedicat lecturii decât filmelor, indiferent de platforma care le rulează. Doar un gând, dar un gând scris, din experiență, devine mai mult de atât.
