Uncategorized

Avem nevoie de cultură

Când am început să fac schița articolului acestuia, mi-am amintit de un inginer cunoscut la noi mai ales ca ziarist sau analist politic. Cunoscut și recunoscut mai ales pentru sarcasmul și cinismul declarațiilor analizelor politice. Spunea însă la un moment dat, acum ani de zile că nimic nu te schimbă mai mult decât cultura, arta, decât poezia. Nimic altceva nu te schimbă mai mult în bine, nu te sensibilizează mai mult, că pot exista momente în existența oricărui om în care amintirea lecturii unui vers, îl poate opri de la înfăptuirea unui lucru rău.

Avea bănuiesc, dreptate.

Ce face cultura în general, este o remodelare a interiorului. Nu a carcasei ăsteia pe care o purtăm prin lume, ci a ceea ce poartă inclusiv carcasa. De obicei cultura chestionează sufletul, îi pune niște oglinzi în față și îl face să vadă la el atât frumusețea cât și lipsurile. Practic, rezonăm la lucrurile care ne fac să ne descoperim pe noi, indiferent dacă sunt bune sau mai puțin bune. E un fel de terapie, accesul și expunerea la cultură, iar la fel ca orice terapie făcută la un psiholog, ajunge în cele mai lăuntrice locuri, inaccesibile de obicei nu doar celor din afară, ci și nouă ca personaje principale în povestea noastră intimă despre suflet.

Într-un interviu pe care l-am citit acum câțiva ani, un violoncelist celebru spunea că oamenii au inventat cultura pentru că a existat un motiv destul de egoist: cultura le acorda un avantaj evolutiv. Felul în care ne clădim drumul într-un viitor destul de incert, este trasat și de cultură ca personaj principal în construcția caracterelor. Pentru a supraviețui avem nevoie să înțelegem mediul, pe noi înșine și pe ceilalți. Am inventat cultura pentru a răspunde acestei nevoi, am creat o scurtătură într-un fel care a cristalizat toate valorile și adevărurile umanității și le-a transmis mereu generațiilor viitoare. Acum privim cu uimire picturile rupestre create în urmă cu 43 900 de ani pe insula Sulawesi, dar cred că asta poate fi exact esența pe care o căutam. Tot ce înseamnă evoluție a însemnat și o ocrotire a culturii.

Arta este mereu și un fel de a activa politic. Mai exact un fel de a răspunde politicii și neajunsurilor pe care le demonstrează. Manifestele politice sub formă de artă au făcut parte din procesul de conștientizare și admitere a unor situații minim de neînțeles, dacă nu de neacceptat. De la pictura lui Bansky de la Dover cu steaua ștearsă de pe steagul UE în momentul anunțului Brexit la Guernica lui Picasso ca replică la bombardamentul naziștilor sau absolut toate graffurile de pe ceea ce a rămas din Zidul Berlinului. Exemple care mi-au trecut fugitiv prin minte, dar care sunt cunoscute într-un spectru destul de larg.

Avem nevoie de cultură și pentru că ne deschide larg porțile către incluziune, către diversitate, autenticitate și mai ales universalitate. Cu toții aplaudăm Radetzky March de Strauss Senior în prima zi a Anului Nou, indiferent de țara de origine, așa cum recunoaștem cu toții Mona Lisa de Leonardo da Vinci. Sunt filme care au rămân în topuri din lumea întreagă, chiar dacă aparent spectatorii sunt diferiți, iar cărți scrise de autori de naționalități diferite, din țări diferite care poate la nivel politic s-au aflat în război, au reușit să unească mai mult decât multe declarații de pace scrise în limbaj instituțional.

Importanța artei la nivel mondial ne-a fost arătată fără echivoc în starea de urgență când am văzut cu toții comunități întregi de oameni care cântau, dansau, aplaudau în balcoane, pe ritmurile celei mai vesele tarantele. Au fost imagini care au devenit virale cu oameni care poate în mod normal nu cântă, nu dansează, dar care au fost uniți armonios într-un moment dificil, de muzică.  Nimic din ceea ce s-a întâmplat anul trecut în domeniul ăsta nu ar trebui să ne lase indiferenți. Conștientizarea importanței culturii și a felului în care ea ne-a susținut, ar trebui să acționeze resorturi clare în acordarea sprijinului atât de necesar ei. 

Dar arta nu ar însemna nimic fără artiști. Iar artiștii, mai ales freelancerii s-au trezit dezgoliți în urma sumbrului an 2020. Fără posibilitatea de a performa, fără posibilitatea de a expune, de a etala, cu șansa slabă de a publica deoarece editurile au funcționat și ele la ralanti. S-a observat o reală nevoie de susținere, căreia i s-a răspuns destul de greu pe panoplia programului de guvernare, a celui vechi și chiar și a celui nou. Sunt oameni care au fost nevoiți nu doar să-și frângă visele de creație, au ajuns în condiții de deprivare materială gravă. Iar sprijinul pentru ei este destul de firav. Mai ales către artiștii independenți. 

Mutînd focusul pe local, sunt doar câteva lucruri pe care am de gând să le ating în acest articol. Am citit de curând o postare a unui politician brașovean, care m-a înduioșat. Povestea cum a făcut o vizită Muzeului de Artă din Brașov, redeschis după multe luni de carantină și regim semi-carceral prin care a trecut întreaga omenire. Iar finalul postării suna similar unui apel la echilibrul pe care suntem cumva obligați să îl menținem în raport cu arta. Cultura a fost cea care ne-a sprijinit în momentele de izolare din starea de urgență, e momentul să o sprijinim. Îndemna brașovenii să viziteze muzeele din cetate, gest lăudabil, mai ales pentru că postarea era scrisă uman, nu lemnos. Un raport din acesta corect și biunivoc, exact asta ar trebui să practicăm cu toții privitor la artă. 

Eu nu aș vrea să repet lucruri pe care le-am mai scris și publicat de atâtea ori, despre cât de încercat a fost sectorul cultural anul trecut. Poate că a fost un moment pivotal astfel încât să ne ajute să articulăm nevoia de investiție în cultură atât la nivel național cât și local. Nu aș vrea să rescriu nici criticile aduse administrației locale brașovene, mai ales că din momentul în care  am scris ultima dată despre infrastructura culturală brașoveană, administrația s-a schimbat. Au fost alegeri și acum din ceea ce am citit în presă există deschidere pentru schimbare. Vom vedea exact cum se va modifica viața culturală a orașului în urma strategiei culturale la care au fost invitați să participe doritorii angrenați într-un grup de lucru, voluntar cred. Sau poate remunerat, nu știu. Am privit însă cu un oarecare scepticism ideea, deoarece scrierea unei strategii culturale, adică nu doar a unei păreri mai mult sau mai puțin avizate ar necesita studiile unor manageri culturali, dublate de o viziune clară. Neîncrederea mea vizează tocmai ideea de voluntariat pentru cultură, deoarece entuziasmul nu poate suplini cunoștințele. Păreri are oricine, inclusiv eu, mai mult sau mai puțin avizate, eu fiind doar o consumatoare de cultură mai mult sau mai puțin amatoare.

Nevoia de cultură locală însă o găsesc eu importantă pentru păstrarea autenticității zonei noastre. Faptul că am fost destul de norocoși să ne naștem într-o zonă de congruență multietnică, a făcut ca influențele să se armonizeze într-un caracter aparte al arhitecturii brașovene, al artelor, al breslelor, al meșteșugurilor. O aplecare către acest caracter unic ar diferenția Brașovul de Sibiu, care are un mix etnic similar. Redefinirea Zilelor Brașovului, cu amprenta clară lăsată pe gastronomia diferită, pe obiceiurile vechi, pe cultivarea singularității zonei, ar putea face din Brașov un magnet pentru turiști. Cultura este un element soft-power în dezvoltarea unui oraș, ceea ce este necesar a fi înțeles cu maximă celeritate de către politicieni, mai ales acum, la început de mandat.  Da, știu, este deosebit de greu să faci artă la Brașov fără o facultate de artă, fără artiști care să aibă unde să se exprime, unde să expună. Am mai scris asta în diverse locuri, reorganizarea Universității brașovene și deschiderea unei facultăți din aria Artelor Frumoase cred însă că este pasul următor de făcut. Educația pentru artă, la fel ca apropierea de artă, sunt procese care încep la o vârstă fragedă, dar care continuă pe întreg parcursul vieții. Un artist talentat care nu își poate explora talentul în urbea noastră care îi e de origine, va migra către orașe unde se poate desfășura și avem atât de multe cazuri, primul care îmi trece prin minte fiind George Roșu, care crează în Cluj.

De curând, când am fost la o expoziție temporară găzduită de un muzeu brașovean, în timpul petrecut în galerie, am întâlnit 4 oameni. Ceea ce mi-a amintit iar de faptul că gradul de cultură a unei societăți e strâns legat de gradul de dezvoltare și de educație a comunității care o compune. Biletul de intrare la expoziție avea un preț infim, ceea ce m-a făcut să mă gândesc că nu costul era cel care împiedica brașovenii să admire lucrările. Ci lipsa interesului. Poate și promovarea insuficientă. Însă nu o consider prioritară, deoarece, pentru cineva interesat de artă, există mereu posibilități de a afla ce se petrece în zona respectivă.

La final, totuși, după ce am scris atât despre trăiri și raportări și poate despre transformări și apropieri nu pot concluziona fără o tentă pozitivă și laude personale pentru un proiect brașovean. Proiect care a reușit să se desfășoare și în cursul anului trecut deși nu cred că le-a fost facilă organizare sau desfășurarea, Festivalul Amural. Iar tot la nivel personal adaug că sprijinirea inițiativelor culturale independente de către administrație în proporție mult mai mare, ar atrage un număr de proiecte originale care să ia ființă la Brașov. Pentru că după succesul Amural, mi se pare firesc ca astfel de idei să fie încurajate, cele ale unor acțiuni neconvenționale ca loc de desfășurare, sau expresie. Iar pentru că Amural a avut o deviză faină anul trecut, închei cu ea -” Racord- distanța nu înseamnă nimic dacă nu avem artă să ne lege”, sumarizează multe din cele scrise de mine mai sus. 

* Articolul prezent a apărut în ediția tipărită din februarie a revistei ”Zile și Nopți” Brașov;

**Deoarece în revistă nu voiam să politizez articolul prea tare, nu ăsta era scopul, am evitat să numesc persoanele la care făceam referire. Însă, aici îmi permit. În primul paragraf e vorba de Cristian Tudor Popescu, violoncelistul este Yo-Yo Ma, iar politicianul brașovean care a scris postarea înduioșătoare – Szenner Zoltan vicepreședintele Consiliului Județean Brașov.

Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s