Uncategorized

De vorbă cu Petra Acker

Petra Acker despre cultura brașoveană și femeile care i-au fost inspirație

Eram la Râșnov, în bucătăria Petrei Acker, beam ceai de ghimbir și mușețel și priveam cum ninge peste cetate, ascultam muzică africană (preferata Petrei). Pe pervazul cu ghivece o pisică plictisită, privea și ea afară. Dacă nu știți cine e Petra, vă spun pe scurt: este o cântăreață și compozitoare brașoveancă, de etnie săsească, care face în plus o mulțime de lucruri creative. Săptămâna trecută s-a mutat de la București înapoi la Râșnov, unde compune și face producție muzicală, o reorientare descoperită în pandemie. 

Noi am vorbit la telefon săptămâna trecută să ne vedem să discutăm, dar ideea era să ne vedem pe o terasă la soare. 

Între timp a venit iarna și stăm în casă. Dar e bine și aici.

Desigur. Mi-au spus că te-ai mutat înapoi la Râșnov de la București. Ce ai făcut la București?

Am făcut un master de producție multimedia și audio-vizuală, am asamblat o trupă, am dezvoltat diferite activități creative și terapeutice, un work-shop de cântat și improvizat în grup, am lucrat mult cu copiii pe educație muzicală și artă, am început un proiect de kirtan (cântat și recitat mantre indiene), am fost un an jumate redactor la Allgemeine Deutsche Zeitung, am cântat și am compus.

Ai revenit la Brașov și focusul tău s-a mutat pe compoziție de muzică. Cum s-a întâmplat asta? 

Ultimul concert pe care l-am avut cu trupa a fost în iulie 2020 la Muzeul Astra din Sibiu. Am înregistrat un album înainte de pandemie, l-am pus în așteptare anul trecut și acum am reluat munca la el, deoarece am primit o finanțare de la ambasada Germaniei. Se numește ”Afro Funk Party” și este în principiu funk, electro-pop, afro-beat, genuri care nu se cântă deloc în România dar care pentru mine au venit mereu total natural. Pandemia a fost pentru mine un pas enorm de important către redescoperire, ceea ce poate nu s-ar fi întâmplat în alt context. M-a ajutat mult să-mi dau seama că nu cred că mai vreau să cânt live, ci că vreau să compun, acolo, în compoziție muzicală este locul meu și partea unde creativitatea mea abundă. Iar acum fac multă orchestrație muzicală, aranjamente, producție muzicală, scriu texte, melodie, lucrez la un musical care sper să apară anul acesta. Fac toate astea ca freelancer pe bază de colaborări pe termen lung cu clienți din străinătate, de pe diferite continente.

Am vrut să vorbesc cu tine în mod special pentru numărul din martie al revistei ”Zile și Nopți” deoarece în martie în România, lentila e pusă pe femei mai mult decât de obicei. Hai să vorbim despre femeia în cultura brașoveană, ce femei te inspiră în munca ta?

 Majoritatea celor care m-au inspirat au fost femei, cu totul speciale, colorate, cu multă inițiativă. Mereu m-a inspirat mama mea, Ingeborg Acker, care a creat corul ”Canzonetta” un cor alcătuit din copii de la liceele Honterus și Șaguna și care aparține într-un fel de Biserica Neagră. Mama a fost organistă la Biserica Neagră, este un critic grozav, primul meu critic, dar mereu constructivă, cea mai mare susținătoare a mea, cea care a văzut mereu cât sunt de creativă. Apoi a fost profesoara mea de pictură, Ileana Sbârcea Mureșanu, care ea însăși este o operă de artă vie, mereu îmbrăcată în mov. Anamaria Guguian, creatoarea ”I dance you” extrem de creativă. Aura Urziceanu, care a făcut parte mult timp din scena jazz-ului românesc și care este și ea din Râșnov, dar pe care nu o cunosc personal. Mai este Luiza Zan care stă aproape de Brașov, la Sfântu Gheorghe și care este idolul meu național. Anca Parghel m-a inspirat mult, din păcate nu am mai prins-o în viață. Ele sunt cele care m-au inspirat, iar în ceea ce privește mixul cultural brașovean, problema lui este că fiecare lucrează pe cont propriu și deși fiecare știe ce face celălalt, comunitatea nu e unită. Însă îmi place mult gașca de la Visssual, cea de la Tipografia, îmi plac oamenii de la OraZero care aduc enorm de multă culoare scenei brașovene.

 Iar pentru că ești etnică săsoaică, vrei să-mi povestești un pic și despre felul în care te regăsești tu în mixul ăsta etnic cultural brașovean, dacă a fost greu și cum te inspiră comunitatea săsească?

Săsoaică fiind, mi-a fost foarte greu în școala primară, nu știam foarte bine limba română, iar copiii pot fi foarte răi, liceul l-am făcut în limba germană la Honterus iar facultatea de Medicină Veterinară la Cluj. În ceea ce privește comunitatea săsească, sași de vârsta mea sunt foarte puțini acum în Brașov. M-am bucurat că Thomas Șindilariu a fost numit subsecretar de stat în cadrul Departamentului pentru Relații Interetnice în cadrul guvernului. Deoarece a făcut niște eforturi remarcabile pentru a ține unită comunitatea, lucru indispensabil acum, când am rămas atât de puțini sași aici. M-a influențat mult comunitatea, pentru că eu am crescut practic cu entuziasmul pe care îl aveam în grupul ”Canzonetta”, care era remarcabil. Iar în arborele genealogic al familiei care merge în urmă până în secolul XII, câțiva compozitori, inclusiv Dieter Acker. Așadar da, pe linie etnică, am fost destul de inspirată de felul în care mi-a îmbogățit comunitatea creativitatea. Și nu înțeleg de ce nu se pune accent pe bogăția asta unică pentru Brașov, care înseamnă comunitățile etnice diferite.

Ce consideri tu emblematic pentru cultura brașoveană?

Aș spune clar ”Canzonetta”, pentru că este un ansamblu foarte complex și util pentru copii. Apoi Flavius Ardelean care a scris „Bizaroproze” care este un lucru absolut unic în cultura orașului nostru. Ora0 care aduce acel underground jucăuș și ”hippioțeala” pe care nu o găsim altundeva nicăieri. Vreau neapărat să menționez brașovenii care sunt în componența echipelor de sunet și care sunt cunoscuți la nivel național pentru că sunt foarte buni.

La Brașov, chiar la Râșnov au loc două evenimente care deja sunt repere pe harta festivalurilor naționale, îți plac, mergi la ele?

Da, îmi plac. Festivalul de Film și Istorii și Rockstadt Extreme Fest, ambele sunt foarte importante, ajută foarte mult atât cultura brașoveană cât și turismul, două domenii în care județul nostru se poate dezvolta foarte mult.

 Eu nu vreau să vorbim neapărat despre „Vocea României”, ci mai mult despre felul în care te-a remodelat, cum a fost experiența asta pentru tine?

Eu am fost convinsă să merg după multe insistențe,nu a fost o dorință a mea, însă nu am rezonat cu ceea ce înseamnă emisiunea aceea și nici cu importanța care mi s-a acordat după ce am apărut în concurs. Expunerea asta nu a însemnat ceea ce căutam eu, pentru că nu era ceva ce reprezenta creativitatea mea. Dar apropo de femei și artă, mi-au scris foarte multe femei după acea emisiune și mi-au spus că se bucură că există și un alt fel de muzică și de abordare muzicală, o apariție diferită, cum era cea pe care o aduceam eu. Am lansat apoi albumul ”Never been better” cu ajutorul lui Vladimir Coman-Popescu și cu casa Uninvited Artists. Veneam atunci dintr-o perioadă foarte întunecată, iar albumul a căutat să arate foarte multe stări personale, ceea ce a și reușit. 

Unde e ”acasă” pentru tine?

”Acasă” pentru mine poate fi oriunde, pentru că îmi creez singură context. Un microunivers creat din arta mea, muzica mea, picturile și animalele mele. Acum, casa mea e la Râșnov, Brașov, iar grădina asta pe care o privim acum îmi dă o perspectivă frumoasă pentru creație.

*Articol scris pentru ZILE ȘI NOPTI BRAȘOV. A apărut în printul din martie și online, de asemenea.

Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s