Uncategorized

Ziua Cărții și cărțile zilelor pandemice

A fost ”Ziua Cărții” săptămâna asta și toți cei pasionați de lectură, ne-am aliniat devreme la ușile magazinelor online, năpădite de reduceri. Câțiva curajoși au ieșit din case și au străbătut orașul pentru a înfrunta realitatea și restricțiile și a intra în librării, exact ca în vremurile dinainte, care acum sunt numite vremurile ”normale”.

Anul trecut și anul ăsta parțial, care ne-a schimbat tuturor obiceiurile de viață, a însemnat poate și o reașezare a obiceiurilor bune. Lectura este unul dintre ele, redescoperită când iureșul vieții a trebuit temperat, iar noi am putut să discutăm mai mult cu noi. Am călătorit mai mult imaginativ, am rememorat amintiri scrijelite în jurnale, am recitit impresii de călătorie și am trasat planuri pe baza cărților care au deschis universuri acum intangibile. Așa cum fac mereu cărțile, dar cred că mai acut simțit în ultimul an. Ne-am răspuns la întrebări (sau măcar am încercat) despre viață și moarte și sens și filosofie și treceri, sau praguri, sau lupte – mai ales interioare, parcurgînd cărți.

Înainte de Crăciun, în Belgia, cărțile au primit statut de ”bun esențial”. Adică un fel de aliment de bază, pâine sau lapte. Un produs fără de care nu poți continua viața, sau o poți continua, însă în condiții precare pentru minte, pentru suflet. Toată perioada stărilor de urgență prin care a trecut întreg globul, trebuia depășită cumva fără urmele unor sechele extrem de adânci. Oamenii s-au năpustit să devoreze „Ciuma” sau ”Dragoste în vremea holerei” pentru că încercau cu toții să găsească ancore de care să se agațe în încercarea de cicatrizare redusă pe care le-o oferea mediul ambiant. S-au căutat răspunsuri în parcurgerea cărților scrise după epidemia de gripă spaniolă din 1918-1921, pentru că întoarcerea în trecut era privirea pe care o arunca oricine în viitor, speranța depășirii acelei epidemii, era speranța depășirii acestei pandemii.

Cărțile au fost într-un fel reevaluate. Poate nu de cei care lecturau frecvent, pentru că ei cunosc beneficiile aduse de pagini întoarse. Ci de cei care s-au simțit mai angoasați, mai nesiguri și care erau mai lipsiți de exercițiul stabilizator al citirii unor cărți. Indiferent de tulburarea pe care o pot produce cărțile scrise puternic, cu nerv, librăriile și bibliotecile au fost redescoperite, pentru că ofereau răspunsuri în momente incerte, lucru aparent uitat.

Stimularea lecturii însă nu e necesar să fie un eveniment tematic, un statement. Sprijinul regăsit într-o carte e consistent, iar asta nu poate fi încadrat într-o ramă de acțiune singulară datorată unei crize mondiale. Cartea în esență este sărbătorită zilnic, pentru că e izvor de bucurie și taler pentru atingerea echilibrului. Putem recunoaște cu toții asta, după zbuciumul pandemic, pe care poate după vara asta, îl vom lăsa cu toții în trecut.

*Text publicat online pe ”Zile și Nopți”, azi-dimineață.

Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s