Uncategorized

Cu Antoneta Galeș / Tony Mott la o discuție nu doar despre scriitură

În dimineața în care m-am întâlnit cu Antoneta Galeș, am terminat de citit ”Ne-fericirea noastră cea de toate zilele”. Cartea, o colecție de texte scrise de Tony de-a lungul unui an, ca teme care descriu diverse mecanisme de gândire. După ce primul șofer de Uber mi-a anulat comanda, ceea ce m-a iritat un pic, al doilea a reușit să mă ducă rapid la casa Antonetei Galeș, unde am băut fiecare câte două cafele neîndulcite, alături de cele două pisici fără blană ale ei: Lars – cu ochii verzi încântători și Daphne – tare curioasă de apariția mea matinală.

Azi vom vorbi un pic despre tine, spune-mi te rog de ce Antoneta Galeș și Tony Mott, de unde vine această dedublare? Mott e numele mamei tale, nu?

Prima dată când am publicat am încercat să fac un fel de separare între mine din viața reală și mine, autoarea. Editorul mi-a spus că imposibil, că publicul trebuie să mă cunoască. Apoi mi-am dat seama că eu sunt suma tuturor ”numelor” pe care le am, Ada, fiica mea îmi spune zâmbind ”mama mea cu multe nume”.Tony mi-a spus fratele meu când eram mică. Mott era numele mamei, mi s-a părut o dovadă de respect pentru ea, faptul că l-am folosit ca pseudonim. Știu despre nume că a venit adus în familie, de un stră-străbunic venit din Cehoslovacia care purta numele Mott.

Tu te-ai născut în Brașov și ai urmat Colegiul Andrei Șaguna, nu?

Da, m-am născut aici, am urmat școala nr 18 – o școală care nu mai există acum, iar apoi am urmat Șaguna, da. Un liceu care și-a pus amprenta pe felul în care m-am dezvoltat. Clădirea aceea, profesorii, amplasamentul acelei clădiri, faptul că ești expus la generații anterioare care a dat oameni valoroși.  te face într-un fel să fii mândru că ești absolvent.

Ai dat la facultate, ai picat cu câteva sutimi. Ai dat iar, ai intrat la Design și Mobilă de Artă.

Motorul pentru mine în absolut tot ceea ce fac este curiozitatea cu privire la cum funcționează mintea umană. Am dat la Medicină inițial, voiam să fac Psihiatrie. Apoi viața m-a purtat totuși în locuri în care am descoperit multe despre ceea ce voiam să știu când am terminat liceul. Am dat apoi la Design, da. Însă în momentul în care am terminat facultatea de Design, joburile disponibile în activitatea creativă erau complet inexistente. Drept pentru care am schimbat din nou domeniul și pentru o perioadă scurtă am lucrat într-o agenție de turism, vindeam bilete de avion. 

Apoi te-ai angajat într-o multinațională, dar până atunci ai lucrat cu Banca Mondială într-un proiect care inițial trebuia să dureze 3 luni și a durat 3 ani.

Proiectul cu Banca Mondială a fost o experiență extraordinară. Am avut un mentor fantastic,  am urmat un mentorat în care s-a pus accentul pe modernizarea serviciilor de ocupare care la momentul acela se numeau Agenții de Șomaj. În timpul proiectului a fost subliniat ceea ce urmează să se obțină, nu ceea ce trebuia menținut sau îmbunătățit, ceea ce era absolut nou.

Apoi te-ai angajat la Selgros, unde ai stat foarte mulți ani,nu?

Am avut mult spațiu de creație. Am fost printre primii angajați, am creat echipele, am format cu toții o cultură organizațională. Colegii mi-au acordat foarte multă încredere și au fost ani faini. Am luat o pauză în 2014 de la companie și atunci când am fost solicitată să revin în companie am dorit să nu mai fac parte administrativă. Așadar am avut niște proiecte foarte frumoase și diferite, centrate mai mult pe construcție, pe valori.

În paralel ai scris și ai pictat. Primul roman l-ai scris când aveai 12 ani, roman care nu mai există însă.

Chiar dacă aveam 12 ani, mi-am dat seama că este prost, ceea ce zic eu că este foarte bine. Și am pictat între timp, da. 

Primul roman publicat de tine, „Roșu” este un roman care abordează un subiect foarte greu.

”Roșu” este un roman foarte scurt, scris în 1995-1996 și publicat în 2008. Am fost foarte impresionată când s-au publicat statisticile cu privire la femeile care și-au pierdut viața în urma chiuretajelor ilegale din perioada comunistă. Este un roman despre sânge, iubire, lipsă de libertate și libertatea alegerii. Nu am reușit să-l public când l-am scris, iar la întâlnirea de 20 de ani de la finalul liceului, fostul meu diriginte Ion Topolog a spus și mi-a spus în fața clasei ”fata asta trebuie să scrie, haideți să o facem să promită că va publica!” și apoi am publicat ”Roșu”, mi-am respectat promisiunea din fața clasei. 

A urmat ”Doi”, un altfel de roman.

Da, ”Doi” a fost publicat la Editura Tritonic din București, este începutul scrierilor mele din gama thriller, psihologic, polițist. Este vorba despre o dispariție, o investigație.

Se întâmpla ceva în viața ta care te făcea să investighezi partea asta misterioasă a vieții?

Mereu am căutat latura asta a vieții, face parte din mine descoperirea misterului. Inclusiv romanul de la 12 ani este despre descoperirea unei chei, lucru pe care nu l-am mai spus niciodată până acum, interesant că-ți dezvălui ție. De când eram mică îmi plăcea să observ oamenii, să-i urmez pe stradă, să-mi închipui cum e viața lor.

În următoarele publicații ale tale este vorba despre fericire, despre căutarea ei, despre cum o descoperi.

E mai mult despre cum ne antrenăm pentru a accepta că fericirea este un sentiment de liniște și de împlinire cu noi și cu viața noastră.

De ce ai vrut să scrii despre asta?

Am avut un burnout în 2010. Am fost extrem de surprinsă și am vrut să neg că am ajuns la burnout, pentru că fiind o persoană obsedată de control mi-era greu să accept faptul că am pierdut controlul. Burnout este incapacitatea de a face față stresului,  o epuizare clară fizică și psihică.

Cât a durat revenirea și ce ai făcut pentru a reveni la ceea ce ești?

Trei luni a durat. Am fost deschisă în primul rând să mă observ, să observ ce se întâmplă cu mine. Ăsta este cred eu primul pas. Apoi aveam nevoie să am concediu medical și burnout nefiind o condiție medicală aveam nevoie de un diagnostic și un repaus. Concediul medical trebuia prescris de un dr psihiatru, care în urma unui consult în 10 minute m-a diagnosticat cu o tulburare bipolară, ceea ce am găsit complet inadecvat. Modul de diagnosticare adică. Am început apoi să fac terapie cu psihologul Domnica Petrovai, cu care m-am înțeles foarte bine, care semnează și prefața cărții ”Ne-fericirea noastră cea de toate zilele”, un terapeut grozav. În paralel am început să fac foarte multe lucruri pentru mine. Să stau cu fiica mea Ada la București, să gătesc, să mă plimb, să fac lucruri pentru suflet.

Este vorba așadar de reconectarea la interior, când treci printr-un proces de epuizare? Pentru că ai enumerat multe lucruri de suflet. Rațional aveai nevoie să-ți articulezi niște stări dar această articulare nu venea fără conexiunea cu emoționalul, nu-i așa?

Ascultînd și observînd ce gândești, să lași spațiu să pui la îndoială unele gânduri care-ți trec prin cap, să te vizualizezi un pic din afară cuum reacționezi la lucruri. Fără să te forțezi, fără să ai așteptări mari.

După episodul ăsta, ai scris două publicații despre fericire, ele au venit ca urmare a acestei epuizări și a depășirii ei, a revenirii la starea ta cotidiană?

Țineam un jurnal care m-a ajutat foarte mult în momentul depresiv și voiam să înțeleg ce se întâmplă cu mintea umană, ce se întâmplă cu noi, de ce reacționăm într-un fel sau altul. El a fost baza pentru „Caietul fericirii”, urmat apoi de cartea ”Ne-fericirea noastră cea de toate zilele”.

Cum a fost colaborarea cu George Roșu, care este tot brașovean dar care lucrează din Cluj? Cum a ajuns să-ți ilustreze cărțile?

Cred că l-am întâlnit la un eveniment la HOF,  o cafenea care nu mai există. Eu deja schițam caietul și l-am întrebat dacă vrea să facă ilustrația. A zis da și i-am dat textele și a desenat ce a vrut el, a avut libertate deplină. Iar ”Ne-fericirea” este o colecție de trăiri de-ale mele de-a lungul unui an de zile, colecție începută în martie 2019. Primeam inputuri  pe mail de la cititorii care citeau ”Caietul”, este o carte foarte vie, sunt foarte multe referiri și explicații psihologice. Caietul și volumul sunt de fapt niște ajutoare pentru a-și adresa fiecare niște întrebări și a găsi niște răspunsuri.

De ce faci tu lucrurile astea? Sunt o datorie sau un dar pentru omenire?

Un dar, absolut. Mi se pare că e ceva ce pot oferi lumii. Pot face asta, am trecut prin asta, uite ce am făcut să fiu mai bine. Nu e un decalog, nu sunt niște imperative: trebuie să faci asta, pentru a se întâmpla așa! Sunt niște adevăruri pe care dacă le țin pentru mine sau le împărtășesc și cu alții, sunt la fel de adevărate. 

Sentimentul ăsta de solidaritate este important pentru noi? Pentru tine? Tu acum ești bine, zâmbești, bem o cafea, e soare afară și purtăm o conversație faină. Cât e de important acest lucru?

Cred că este esențial sprijinul pe care îl avem din partea celor care ne sunt apropiați. Dar această apropiere nu este definită doar de cei mai apropiați prieteni sau cunoscuți. Sunt mulți oameni care îți apar întâmplător în viață și care au curajul să-ți zâmbească sau să te salute și să aducă spontan, bucurie. Atunci și tu ești mai deschis să legi conversații  sau să faci primul pas mai ușor. 

Revenind la scris, ai schimbat apoi registrul și ai început să scrii literatură noir. Ai început seria Gigi Alexa – un medic legist care lucrează în Brașov. Cum ai făcut trecerea de la un fel de literatură la altul?

Prima serie noir a fost seria ”Julieta”, unde personaj principal este Ana Stancu un medic chirurg care face niște cercetări de ultimă oră în domeniul cardiologiei. Abia apoi m-am apucat de seria Gigi Alexa. A durat să mă așez, seria Gigi Alexa se petrece în mare parte la Brașov. Însă am scris mereu în paralel, anul ăsta am publicat volumul ”Ne-fericirea …” și luna viitoare public un nou roman din seria Gigi Alexa ”Ultima vară otrăvită„.

În ”iarna crimelor perfecte”  din seria Gigi Alexa, acțiunea romanului polițist publicat de tine în 2019, cu acțiune în Brașov, scrii de oraș că este ”cel mai frumos și plictisitor oraș din țară” Ce îl face în acest fel?

Asta spune personajul principal Gigi Alexa, nu spun eu. Spune asta fără să fie o mare consumatoare de evenimente culturale este un personaj singuratic, extrem de introvertit. Dar asta cu ”Brașovul plictisitor” apare frecvent în conversațiile mele și ale prietenilor mei, din cercuri culturale.

Pentru că te referi la cultură, avem nevoie noi de cultură, ce îi lipsește Brașovului pentru a nu fi plictisitor?

Curajul de a iniția acțiuni culturale, asta îi lipsește. Brașovul este un oraș safe, nu un oraș inovator. Avem nevoie de cultură pentru că eu cred că singurul lucru care ne deosebește de mașini este creativitatea. Iar pentru a stimula asta avem nevoie să fim expuși la artă și la toate valențele ei în mod permanent: muzică, teatru, concerte, galerii de artă, lansări de cărți, cinema de artă.

Crezi că brașovenii ar fi interesați de astfel de lucruri? Există public pentru așa ceva? Totuși în mentalul colectiv, Brașovul este cunoscut ca un oraș industrial deși au trecut 31 de ani de la Revoluție.

Da, eu cred că da. Nu publicul este problema, ci faptul că nu există destule evenimente. Putem să cădem în capcana ”hai să facem doar asta, că asta merge” dar dacă am accesa neconvenționalul cu siguranță am avea surprize.

Care crezi că a fost cel mai curajos eveniment cultural brașovean și care crezi că a fost cel mai tradițional?

Ce întrebare bună! Dar chiar nu știu care a fost cel mai curajos, însă cel mai tradițional și tradiționalist, clar ” Cerbul de Aur” care este extrem de static. 

În toate interviurile mele vorbesc mereu despre educație. Cum vezi tu educația tinerilor, ce le lipsește, crezi că există o educație prin artă,  sau că e nevoie de ea?

Dintre materiile care ar trebui susținute mai mult, ar trebui să fie filosofia și gândirea critică. Tinerilor le lipsește gândirea critică, tuturor ne lipsește asta. Ar merita insistat pe ore de muzică și cultură muzicală, orele de teatru ar fi utile. Tinerii mi se par mai curajoși decât a fost generația mea, sunt unii care au acțiuni extrem de valoroase, poate nu toți, dar nu putem generaliza.

Pentru tine este foarte important conceptul de libertate. Am văzut că-l folosești foarte des. Este important pentru tine deoarece te-ai născut în comunism și ai trăit trecerea de la comunism la un regim liber, este important ca și viziune filosofică sau este important ca și trăire fundamentală și permanentă în devenirea cuiva?

Îmi place foarte mult ce întrebări pui. Este esențială libertatea pentru calitatea vieții individului, dar libertatea asumată. Cea care vine cu asumarea răspunderii și a consecințelor. Este important ca toți să fim conștienți că suntem liberi în măsura în care știm ce se poate întâmpla dacă alegem una sau alta.

Ce faci vara asta?

Lansez ”Vara” din seria Gigi Alexa în 8 iunie la Brașov și în 9 la București, mai am de scris o povestire pentru un volum colectiv care se numește ”Noir de Brașov„, am un proiect foarte interesant într-o companie româno-germană pentru întărirea echipelor dintr-o organizație și mai am un proiect  de dezvoltare organizațională pentru o companie din Râșnov.

În încheiere vreau să știu cum ai trecut peste anul 2020, care a fost unul foarte greu pentru toată lumea, ai fost și atinsă de virusul ăsta, cum ești, a schimbat ceva în tine?

Perfecționismul, obsesia față de control, lucrurile astea am reușit să le țin cumva sub control. Mi-am dat seama că sunt lucruri pe care nu le putem schimba sau care nu sunt în puterea noastră să le schimbăm. La mine starea de urgență a coincis cu o hernie de disc care mă țintuia la pat, așadar nu am perceput starea de urgență probabil ca ceilalți oameni. A fost prima dată când nu am putut scrie și nu am putut preda proiecte la timp, aia da, a fost o premieră. Ce s-a schimbat? Eu cred că deși oamenii au impresia că timpul pe care îl trăiesc este cel mai greu din toate cele trăite înainte, viața ne arată că nu e așa. Doar că starea de incertitudine a scos la iveală adevărata natură a multora, iar asta a schimbat multe.

Îți mulțumesc mult pentru că ai avut bunăvoința să discutăm lucruri care nu au mai fost spuse niciodată.

Mulțumesc și eu.

Puteți citi mai multe despre Antoneta Galeș pe blogul ei www.antonetagales.ro și puteți cumpăra seria Gigi Alexa de aici Iarna crimelor perfecte – Tony Mott – Libris .

Azi Tony își lansează la Ceainăria Zuze din Brașov, a treia carte din seria Gigi Alexa și tot azi, interviul acesta a apărut în ”Zile și Nopți Brașov” atât în print cât și online.

Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s