Uncategorized

Bla – Brașov !

Eu când aud chestii d-astea “wow, Brasovul cel mai blabla ora din România” mi se face bla. Un oraș nu are nevoie doar de 2 străzi și o piață pentru a deveni cel mai blabla oraș de undeva. Cetatea, partea veche a unui oraș atestat documentar ca Brașovul în jur de 1200 și ceva nu poate fi tot orașul. Cine vede Brașovul doar așa restrâns e depășit clar de vremuri iar cine vede că asfaltarea tuturor străzilor e wow în loc de normalitate în UE în 2020, poate să nu citească mai departe.

În țara asta, pentru cei care văd și altceva în afară de Brașov, luna trecută, Galați de exemplu, a fost selectat în cadrul proiectului “1001 Intelligent Cities Challenge” Alături de Timișoara, Iași și Bistrița. ICC fiind un proiect care facilitează schimbul de bune practici între orașe din UE, pentru a dezvolta orașul durabil și ecologic. Brașovul nici nu cred că a participat.

Luna asta Cluj-Napoca, a ajuns în finala europeană pentru titlul de Capitală a inovării. Probabil nu va câștiga, dar dragi brașoveni, iubiți credincioși cum ar spune dl ministru penelist Vela, sunt în finală alături de Milano, Valencia și Viena. Inovația fiind  în digitalizare, un funcționar public pe nume Antonia. La Brașov nu se pot cumpăra bilete online la Teatrul Dramatic de exemplu.

Într-un raport al UrbanizeHub, de prin iarnă, apărea Oradea și cum a atras cele mai multe finanțări de fonduri europene în 2019. Peste 255 mil euro, urmată de Cluj și apoi de Timișoara cu 215 mil euro, respectiv 156 mil euro. Adaug și faptul că 65% din fondurile europene alocate României pentru perioada 2014-2023 încă nu au fost absorbite. Sper că se aude la Primăria Brașov și la Consiliul Județean, acolo, la campionii  care fac #treabăchibzuită.

Când Forbes a publicat ediția din 2019 a clasamentului celor mai bune orașe pentru afaceri în România, Timișoara era pe locul întâi, apoi restul orașelor din Alianța Vestului, Cluj Napoca și Arad, Brașovul fiind pe locul 6 de abia. Iar în topul investițiilor străine la fel, București Ilfov, apoi Timiș apoi Prahova și de abia apoi Brașovul la fel la volumul exporturilor : Timiș, Prahova, Brașov. Iar topul a  fost făcut pe indicatori economici nu pe selfie-uri cu Piața Sfatului și survol peste un terminal neterminat, că nu aia contează !!!

În 2007 Sibiul a fost Capitală Culturală Europeană alături de Luxemburg iar dezvoltarea pe care i-a generat-o titlul ăsta a fost incredibilă pentru oraș. La 13 ani de atunci, Brașovul nici nu știe despre cum s-ar putea beneficia de cultură ca element soft power în dezvoltarea orașului pentru că are aceeași administrație. Iar dacă le-ar pica niște bani din cer și nu ar exista Covid-19, ne-ar omorî clar cu Cerbul de Aur înviat fix lângă clădirile alea care sunt frumoase în selfie-uri și care produc sloganuri d-alea păguboase “Brașov cel mai blabla !”

Într-un sondaj oarecare făcut de Pressone la care am participat și eu de plictiseală într-o dimineață în urma căruia rezulta un top cu cele mai bune orașe din România, al nostru a ajuns pe locul 6. Cea mai mare notă acordată de brașoveni fiind la siguranță, cea mai mică la administrație publică! Miră pe cineva? Pe mine nu m-a mirat deloc, că fix așa am acordat și eu notele. Orașul de pe primul loc fiind Oradea cu cea mai bună notă la administrație publică desigur și cea mai mică la trafic, nu știu de ce, știu ei însă.

Unui oraș nu-i dă frumusețea doar o clădire, sau un ansamblu de clădiri, sau un cartier. Un oraș este mai mult de atât. Un oraș înseamnă și spațiile verzi, spațiile de relaxare, traficul, gestionarea și organizarea lui, oportunitățile de afaceri, felul în care vrea să se dezvolte și investițiile atrase, felul în care se adaptează rapid schimbărilor existente- vezi pandemia, și nu în ultimul rând oamenii care compun viața cetății. Pentru că dacă oamenii văd doar asfalt și ăla e largul lor orizont, nu vor înțelege ce e cu Antonia funcționarul digital sau cu dezvoltarea durabilă și ecologică. 

Iar dacă politicienii le vând doar asfalt și proiecte reciclate, aia vor avea, iar Brașovul poate fi mai frumos de atât și mai ales, poate fi peste tot frumos, nu doar pe 2 străzi și într-o piață ! 

#nutotei 

Standard
Uncategorized

Despre Tudor

Cred că îl știu pe Tudor din vedere din timpul protestelor împotriva exploatării de la Roșia Montană din 2013. L-am votat în 2016 pentru că votam USR-ul ca alternativă la vechea clasă politică, era nevoie de oameni noi și de un partid diferit ca de aer. Oficial ne-am cunoscut când am intrat eu în USR în 2018. Atunci am descoperit un om foarte inteligent, principial, un tip corect și integru, care făcea politică diferit – transparent și onest și care își construise CV-ul pe 3 continente. 

 

Ce scria pe pliantul electoral de la alegerile din 2016 a îndeplinit în timpul mandatului de deputat, cred că este cea mai bună carte de vizită pe care o poate arăta un politician când cere din nou votul alegătorilor. Pe lângă asta, a făcut direct pentru Brașov și administrația brașoveană mai mult decât cei cărora le scria în fișa postului că trebuie să facă ceva. Lupta constantă pentru Aeroport de exemplu, toate amendamentele depuse pentru proiectele de infrastructură brașoveană, inovațiile în spațiul civico-politic cum au fost dezbaterea despre Parc // Parcare sau implementarea Bugetării Participative, înțeleasă însă atât de prost de Primărie.

 

Tudor e un luptător, nu se vede mereu și nu se vede tot, pentru că este un tip modest, prea modest din păcate pentru realizările pe care le are și pe care omite să le comunice. Votul în diaspora prin corespondență și secțiile de votare deschise 3 zile, au făcut ca sute de mii de români să nu mai fie umiliți la cozi de către statul român iar Tudor a fost unul dintre principalii lui artizani. Este o realizare imensă aceasta deoarece în politică este foarte greu să faci bine tuturor alegătorilor, indiferent de preferința politică a acestora.

 

În ultimele luni, când întreaga omenire a fost lovită de noul coronavirus, 3 dintre măsurile propuse de Tudor au fost adoptate de Guvern, măsuri bune pentru toți românii, iar în vidul de idei pe care l-a traversat guvernarea, le-au picat ca o mănușă. Este greu de găsit un bun analist și strateg care să aibă viziune de ansamblu asupra dezvoltării unei comunități, iar noi îl avem în persoana lui la Brașov, trebuie doar să-l votăm. 

 

Este singurul candidat la funcția de Președinte al Consiliului Județean care are un program structurat pentru Brașov și care vede Consiliul Județean ca pe un integrator de soluții depășind cadrul tradițional absolut prăfuit în care îl menține administrația actuală.

 

 Tudor a demonstrat că se poate duce o politică diferită în Parlament și în interiorul USR, inclusiv prin modul total transparent și lipsit de populism prin care face politică. Nu va fi văzut în campanie folosind orice artificiu emoțional pentru a genera un like//love în Social Media sau cristalizînd în hashtag-uri lipsite de sens promisiuni lipsite de substanță. Citiți programul lui Tudor Benga pentru un Brașov conectat, educat și sustenabil, o să vă convingă de faptul că Brașovul poate fi administrat diferit, mai bine, cu beneficii reale pentru toți brașovenii. Ne vedem la vot în 27 septembrie! 

 

#tudorbengalaconsiliuljudetean 

http://www.tudorbenga.ro

 

 

 

Standard
Uncategorized

Pre campanie electorală

E un an electoral intens ăsta, cam peste tot. Pe noi ne doare desigur mult, ce se va întâmpla în Brașov și ce se va întâmpla în România. Adică pe puțini, foarte puțini politicieni locali i-am auzit vorbind de politica externă asta și pentru că ei personal nu au cultura politicii în general sau nu-și educă publicul, electoratul, să fie atent la ea. Însă toată e importantă, pentru că altfel rămânem cu politica asta dâmbovițeană și cu campaniile astea la fel.

 

Politicienii noștri sunt la fel ca noi. Pentru că oamenii în general votează emoțional, nu votează rațional, nu zic: uite, stau să citesc într-o seară aceste 3 programe politice diferite și o să urmăresc în două zile câteva campanii diferite, să văd diferențele și apoi voi vota în consecință, cel mai bun program politic pentru mine, localitatea mea, țara mea. Iar atunci, pentru că politicienii nu sunt parașutați de pe Marte, ci vin din rândul nostru, se scurg într-un fel în niște topuri, nu urcă în ele, datorită electoratului, care îi scurge acolo, nu-i propulseaza, pentru că o fac emoțional.

 

O cultură politică este destul de greu de dobândit, sau mai exact necesită timp alocat. La fel ca orice fel de studiu. De exemplu să poți face clar diferența între o campanie electorală care este doar selfie beauty contest și una care este programatică, sau o campanie de victimizare și una de rupere a electoratului advers, între una de menținere a unei poziții și una de accedere în acea poziție. Iar dacă votantul nu are educația necesară, nu va putea distinge nici între un politician care face anticampanie sau unul care face doar campanie, unul care face anticampanie argumentată și unul care face campanie doar pentru notorietate, etc.

 

Din păcate noi încă ne mișcăm între “aleg răul cel mai mic” // “ a furat dar a și făcut ceva” // “ lasa-l p-ăsta că măcar știm ce face, de ce să alegem altul?” și între politicieni care dau vina pe greaua moștenire, pe politicieni inflexibili sau obtuzi și opaci, pe lipsă de comunicare reală, pe construcții de campanii furate din filme și adaptate neaoș la un public autentic balcanic care poate ar vrea mai mult sau diferit, dar căruia îi e lene să facă un pas diferit tot din vina politicienilor care i-au dezamăgit dar pe care nu au știu să-i tragă la răspundere.

 

Relația asta, dintre politician și alegător, e biunivocă, ca orice relație. Merge în ambele sensuri, iar dacă un sens este blocat, se blochează cam tot sistemul, ca la noi. Ne mișcăm cu toții în funcție de media noastră la nivel de educație, cultură, civilizație, deschidere către nou și schimbare, îndrăzneală și mai ales de felul în care ne imaginăm viitorul și suntem deciși să muncim pentru el. Eu am fost atentă din primăvară cam la toate campaniile care s-au desfățurat prin Europa, îmi place mie asta, nu trebuie să placă tuturor, că nu-i shaorma. Însă ar fi păcat de noi, să nu fim atenți măcar la campaniile electorale naționale, sau locale. Nu de alta, că mai rău nu va fi, însă va fi la fel. Iar stagnarea asta costă, ne costă pe toți,încă 4 ani din viață. Pentru că din nou, cum am mai scris, politica influențează absolut orice domeniu al vieții noastre, iar o mai mare atenție la politica noastră, înseamnă de fapt o mare mare grijă de viața noastră viitoare.

 

Standard
Uncategorized

Pembe

Pe terasa cu vedere către lac, erau o masă și patru scaune. Nu chiar scaune, mai mult chaise-longue-uri. Pe masă un amestec de nedescris de sticle goale care la un moment dat au fost și pline cu diverse licori. Bune, licori bune. Printre ele două scrumiere mereu, dar mereu pline și patru pachete de țigări. Diferite între ele și diferite de ce fumam cu toții de obicei.

 

Am luat un pled cu mine și m-am așezat în cel mai ferit chaise-longue. Voiam să butonez telefonul pentru că era devreme tare și băieții dormeau. Eram ferită de reproșuri d-alea “Iar stai pe telefon? De ce am plecat noi de acasă, să vorbești cu aceiași oameni sau cu noi? Lasă că nu se întâmplă nimic ce nu o să afli mâine sau în altă zi, etc …”

 

Cerul era pembe. Atmosfera era pembe, era 05.34 dimineața și nici nu putea fi altfel.

 

Plecasem  așa repede, repede, nici bagajul nu-l aveam complet. “Lasă, e ok, cumpărăm de acolo ce nu ai” au zis băieții în cor pe diverse voci, când m-au împins în mașină pe locul din dreapta față. Băieții compuneau un fel de rescue squad care salva domnițe aflate la ananghie, sau măcar aflate într-o derivă cauzată de Mercur retrograd. Bine, nu de el, dar ăsta era un vinovat facil de acuzat. Prieteni vechi, făceam și noi ce știam cu toții de mici, filosofam când ne plimbam prin țări străine și mai ales prin stări străine de normal.

 

Voiam neapărat să beau o cafea, dar la ora aia indecentă nu avea cine să mi-o facă. În hotel cred că eram singura de veghe, până și recepționerul absolut frumos ca un zeu cred că dormita pe canapeaua din oficiul recepției.Trebuia să mai aștept o oră aprox pentru o marghilomană perfectă în deplin acord armonios cu felul în care se desfășurau zilele și nopțile petrecute în jurul lacului, cu gașca.

 

Mă gândeam că pembe era un cuvânt neuzitat. Nici de fashioniste stylish și nici de scriitori wannabe. Eu îl auzisem prima dată la un prieten care păstra în lexic cuvinte nemaiauzite, tocmai pentru a nu se pierde cu totul și pe care le azvârlea dezinvolt în circumstanțe îngreunate de blazarea tuturor neologismelor cu cvasi-înțeles în limba română.

 

Dar pembe cred că era mai mult o stare. Una care venea de pe lac, învăluia terasa  și invada scrumierele pline și sticlele goale și care trezea extravagant bizareria escapismului din vremurile pe care le trăiam cu toții. Pentru că de fapt oricât încercam noi să fugim nu prea aveam unde și oricât încercam să ostoim cu alcool dureri, ele nu treceau, din contră, uneori se augmentau tocmai pentru că anestezia nu era clasică ci marcată de accente progresiste. Doar trăiam cu toții dragostea în vremea noului coronavirus în prezentul în care online-ul era noul offline și tot ce însemna depravare și decadență se consuma mai facil pe un ecran smart cu tastatură qwerty decât IRL.

 

Uitasem să scrumez, când au căzut toate gândurile astea peste mine. Analiza unei culori, a unui răsărit, a unei stări matinale și a felului în care se construiesc acum relațiile. M-am ridicat după scrumieră și m-am uitat în apartament, Peter se foia, semn că avea să se trezească curând, m-am așezat iar și mi-am verificat rapid toate conturile online, am scris două mail-uri și am făcut review la un document, pe repede-nainte am trimis și un smiley face unor prieteni de acasă prin intermediul unui grup virtual, creuzet penru topit stări.

 

“Hey, ce faci? Neața, lasă telefonul ăla că-ți arunc cartela în lac, fă back-up și închide-l! Hai să bem o cafea cu coniac și să povestim despre cât de îndelungat și profund este procesul despărțirii de cineva. Sau despre idealism ca trăsătură pe cale de dispariție în politica românească!”, mi-a zis Peter fresh de parcă nu se culcase cu 4 ore în urmă. Hai!, am zis și eu zâmbind, am deconectat datele și am aruncat telefonul în geanta de unde am scos un ruj care mi-a colorat buzele în pembe.
Standard
Uncategorized

Infrastructura culturală, absolut deficitară în Brașov

Am început să scriu textul ăsta după o discuție pe Social Media despre lipsa posibilității achiziționării biletelor online pentru un spectacol. Schimb de replici, nu discuție, cu teatrul dramatic. Mi s-a părut iresponsabil ca acum în mijloc de pandemie, într-un județ aflat în top 3 negativ la număr de cazuri de Covid-19, să nu existe posibilitatea ca un bilet la teatru să fie cumpărat online, adică un lucru absolut firesc în orice oraș emergent, la Brașov să nu fiem inutil, de expunerea la aglom disponibil. Pentru că achiziționarea unui bilet online, scutea viitorul spectator de un druerația din bus, de statul la o posibilă coadă și de folosirea banilor numerar. Dar la Brașov plata online este irealizabilă, situația asta nefiind singular aplicată teatrului, ci absolut tuturor instituțiilor culturale bugetare din Brașov.

Toată perioada asta ciudată pe care am trăit-o cu toții și o trăim încă, trebuia să fie o perioadă de reflexie și pentru felul în care se dezvoltă cultura la Brașov. Mai ales pentru că într-un oraș ca al nostru, investițiile în tot ceea ce ar trebui să însemne “infrastructura culturală” nu ar avea cum să nu facă parte dintr-o strategie pe termen lung privitoare la dezvoltarea zonei. Cultura nu este un moft, nu este un lucru elitist și nici perimat, nu este ceva intangibil și de neînțeles, mai ales că are extrem de multe sectoare care pot fi accesate de un public diferit.

La Brașov este foarte simplu pentru un localnic să aleagă din oferta culturală, pentru că este atât de săracă încât în 7 zile, bifezi cam tot ce ai putea accesa. Teatru, operă, cinema, bibliotecă, muzee, biserici (Neagră și altele), planetariu, săli de concerte, 2 festivaluri dacă vii când trebuie și … cam gata. Iar eu știu bine cum se comportă un localnic avid să-și hrănească și spiritul nu doar trupul în orașul ăsta, știu și care sunt așteptările unui turist. Iar administrația locală pare a împiedica mai mult decât a ajuta la dezvoltarea culturii urbei și a accesului la ea, lucru care trebuie radical schimbat.

Plecînd de la o nemulțumire punctuală, lipsa posibilității achiziționării biletelor online, am  citit care sunt fondurile pe care le alocă Primăria și Consiliul Județean Brașov culturii, dezvoltării ei și a întregului aparat care ar trebui să o susțină. Pentru că lucru ăsta cu biletele m-a făcut să mă gândesc că un turist nu poate să-și cumpere bilete în prealabil pentru un concert sau un spectacol de la Brașov de exemplu, asta dacă ar vrea, Dar nu ar avea de ce să vrea, pentru că nu prea se pun în scenă spectacole importante aici și nici nu susțin spectacole mari artiști, așadar nici turiștii nu vin, e un întreg lanț, desigur. De aceea mereu când doar mă gândesc să analizez ceva din direcțiile de dezvoltare ale cetății noastre, știu că mă voi lovi de un obsurantism cras. Bun, câți bani au alocat Primăria și Consiliul Județean culturii? Dacă privim raportul de execuție bugetară a municipiului Brașov, suma o să ni se pară wow, la fel cea a județului. Însă mult din banii aceia reprezintă cheltuieli cu salariile celor care sunt angajați în instituții culturale, nu finanțarea efectivă a evenimentelor culturale. Există și instituții culturale care țin de Ministerul Culturii de exemplu, sau care se autofinanțează, însă asta mai ales în sectorul ONG-istic sau a antreprenoriatului cultural privat.

Dar nu doar banii sunt o problemă, ci lipsa interesului real pentru cultura existentă aici și pentru valorificarea ei. În timpul documentării pentru articol, a studierii bugetelor, rapoartelor europene și în urma unor discuții cu prietenii care activează în mediul cultural despre ce se întâmplă la Brașov, am conturat câteva idei pe care le las mai jos. Ele nu sunt neapărat probleme observate ci părți din soluții pentru probleme existente, acesta fiind și rolul articolului, nu doar de a fi critic ci de a fi critic constructiv.
 1.Consolidarea identității culturale a Brașovului și asumarea caracterului divers
 Brașovul este multi-culti pentru că este multi-etnic, iar asta este o bogăție incredibilă pentru oraș. Existența unor programe de redescoperire a istoriei orașului, în care toate etniile și contribuțiile aduse de fiecare în parte să fie valorificate clar într-o modalitate modernă și interactivă, este absolut necesară.

2..Crearea unui brand cultural identitar autentic brașovean

Brașovenii și cei care vin aici, știu de Biserica Neagră pentru că este fix în mijlocul Centrului Vechi, nu ai cum să o ratezi din nicio poză. Câți știu (și vizitează) însă Prima Școală Românească din Schei, câți știu de Biserica din Bartolomeu care este cea mai veche biserică din oraș a cărei construcție a început în 1225 sau câți știu că “Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung” prima scriere în limba română se găsește la Arhivele Naționale din Brașov? Unicitatea tezaurului istoric de care beneficiază cetatea noastră, este efectiv nevalorificată și nepromovată adecvat valorii deținute.

3. Crearea unei Facultăți de Artă în cadrul Universității Transilvania

Toate spiritele creative migrează către orașe care le acordă posibilitatea dezvoltării și e foarte normal să fie așa : București și Cluj, au absorbit din talentul brașovean, pentru că talentul brașovean nu are unde să se desfășoare aici. O Facultate de Artă, poate fi o soluție pentru păstrarea artiștilor  în Brașov și pentru dezvoltarea culturii orașului. Universitățile fiind mereu incubatoare de idei, iar efervescența studenților, nu poate fi decât creatoare atâta timp cât este și încurajată să se defășoare.

4. Colaborare clară între mediul universitar și instituțiile culturale brașovene

Avem o Facultate de Muzică și o Școală de Arte în Brașov, nu știu cum colaborează și dacă o fac, bănuiesc că nu. Cel puțin în spațiul public nu par a avea evenimente comune vizibile. Facultatea aparține de Universitate și Școala de Consiliul Județean.

Organizarea unor evenimente comune care să genereze interes și care să fie diverse, nu cred că este ceva de neconceput, mai ales pentru niște organizații culturale creative.

5. Dezvoltarea sectorului cultural independent

Deoarece punctele anterioare par mai greu de realizat, cel puțin punctul 3), inițial cred că sectoarele culturale independente ar trebui să fie cele susținute. Iar asta se poate face prin alocarea unui procent din bugetul local și județean pentru finanțarea și consolidarea sectorului cultural independent.

 

6. Regândirea „Zilelor Brașovului”

Evenimentul acela care înseamnă blocarea unei alei din Parcul Central și a Pieței Sfatului cu diverse tonete trebuie regândit astfel încât să fie integrator istoric-cultural-artistic și în ultimul rând culinar. Iar culinar ar trebui să fie cu precădere îndreptat către autenticitatea gastronomiei ardelenești – brașovene.

7. Festivalurile – trendul actual și absolut
Este clar că o abordare care nu conține elemente inovative, nu va apropia pe nimeni de cultură. Este clar că un Festival perimat cum este Cerbul de Aur, nu prea se mai regăsește pe agenda unui tânăr brașovean și nici a unui turist.  Festivaluri cum este Amural sau Rockstadt Extreme Fest însă, atrag spectatori în zona noastră. Desigur, anul acesta fiind situația excepțională, ambele sunt anulate, însă e momentul oportun pentru gândirea unei strategii pentru anul viitor. Îi lipsește Brașovului un festival de film, unul de teatru ( important, cu actori și regizori buni – nu cvasi tentativa anual-autumnală de la dramatic )? Da, îi lipsesc. Se poate investi în zona asta? Cu siguranță.
8. Crearea unor hub-uri culturale pentru dezvoltarea artei contemporane
Desigur că este greu în momentul în care nu ai unde să îți etalezi talentul și creația, să fii determinat să faci ceva în direcția lui. Lipsa unor spații expoziționale, muzeale, a unor hub-uri culturale unde ONG-urile culturale și artiștii locali să se desfășoare, sugrumă dorința de a incuba și dezvolta idei. Există spații nefolosite și clădiri dezafectate care pot găzdui evenimente unice care să înglobeze diverși artiști, deschiderea administrației în acest sent fiind absolut inexistentă din discuțiile pe care le-am avut cu diverși artiști și antreprenori culturali din Brașov.
9. Construcția Sălii Polivalente
Fiind an electoral și pre-campanie, a apărut iar în spațiul public, proiectul megaloman al construcției Sălii Polivalente. Nu intru în politică locală, nu asta este tema articolului, însă este absolut certă nevoia construcției unui spațiu care să fie facilitator pentru expunerea artei. M-am uitat peste proiectul Sălii, include și spații specifice vernisajelor, concertelor, dansului, conferințelor și congreselor. Ce este foarte important, este ca ea să se și finalizeze.
10. Augmentarea accesului la cultură, dezvoltarea unor noi audiențe

  Cred că este unul dintre cele mai dificile puncte, dacă acum nici măcar accesul la cumpărarea unui bilet online nu este posibil. O nouă audiență ar putea fi interesată de un nou muzeu care să fie amplasat la periferia orașului, în zona CET de exemplu, sau în zona fostei platforme Tractorul Pentru că o zonă industrială dezafectată poate fi remodelată în feluri extrem de atrăgătoare pentru tineri. Iar muzeul nu trebuie să existe în mentalul tinerilor ca un spațiu prăfuit și intangibil, ci ca pe unul experimental. Iar din ceea ce spuneam la punctul 5) se pot multiplica variante inclusiv pe sectorul ăsta. Un muzeu al industriei brașovene, al fostelor fabrici și uzine ( Steagu, Tractorul, IAR, Uzina de Armament ) poate deveni o atracție culturală, dacă felul în care este creat conceptul este unul avangardist.

Idei mai sunt, ăsta fiind un sintetizator scris doar ca urmare a unor discuții cu oameni creativi, care nu se regăsesc și nu-și regăsesc interesele pe Agenda administrației locale // județene. Este important de înțeles că noi avem instrumentul ăsta de soft power disponibil și îl ignorăm cu bună știință. Iar gradul de interes pe care îl acordăm în general culturii este replicat de gradul de dezvoltare al zonei și de modul în care este înțeleasă cultura ca generator de influențe inclusiv economice.

Concluzia este cea din titlu, deficiențele infrastructurii culturale afectează negativ Brașovul, atât ca municipiu cât și ca județ. Există soluții? Da, câteva idei am scris mai sus, altele așteaptă probabil un nou text pe tema asta. Nu sunt scrise ca un decalog musai de urmat, nici nu este asta ideea, ideea este să existe deschidere la dialog, să se lucreze la modul unitar, strategic și vizionar asupra unei direcții clare de dezvoltare a Brașovului.

Am citit Raportul Periodic al UNESCO în ceea ce privește România, ultimul pe care l-am găsit disponibil, la fel Barometrul de Consum Cultural din 2018- ultimul publicat de INCFC, pentru a identifica exact tendințele în dezvoltarea infrastructurii culturale locale. La fel pentru a avea reliefată tendința de alocare a finanțărilor din bani europeni, bani care sunt disponibili, dar care sunt ignorați. În urma parcurgerii acestor studii, devine și mai clar că doar lipsa unor integratori dedicați activității pe care au de desfășurat este potrivnică modernității.

Cultura-i cool,
Brașov. Be. Live it ! ( Pariu că nu se prea știe că ăsta e brandul turistic al orașului, cel care include și cultura? ) 🙂
*Text apărut ieri în Brașov Metropolitan, cărora le mulțumesc pentru spațiul acordat în ziarul lor. 
Standard
Uncategorized

Iresponsabilitatea administrației locale și județene lasă urme în statisticile naționale

Arad- județ de graniță, cu o densitate mult mai mare în municipiu decât are Brașovul. În 02.07.2020, autoritățile au declarat că județul este „liber de Covid”. Noi am găsit un pic deplasată exprimarea, deoarece există mobilitate foarte mare în acea zonă, însă putem  fi de acord cu faptul că lipsa cazurilor noi de îmbolnăviri este catalogat drept un mare plus.

La Brașov, numărul îmbolnăvirilor crește constant, iar administrația locală  și județeană din păcate este în pre-campanie electorală. La ultima informare a Grupului de Comunicare Strategică, din 03.07 , în Brașov au fost raportate cu 62  mai multe cazuri de infectări decât ieri. Ceea ce este de înțeles atâta timp cât autoritățile locale și județene par a ignora deplin ceea ce se întâmplă în județ, fiind preocupate de imaginea publică fardată.

Este pre-campanie electorală, știm foarte bine asta. Însă atâtea poze și filme am văzut cu șantierul viitorului Aeroport, atâtea planșe colorate ale viitoarelor autostrăzi și ale absolut tuturor proiectelor de dezvoltare ale Brașovului în ultima lună, încât dacă nu am ști exact să analizăm toate informațiile pe care le varsă în Social Media autoritățile, am crede că Brașovul este extrem de bine administrat și gestionat, însă cifrele și realitatea combat aceste postări.

Sunt niște lucruri pe care nu le înțelege administrația locală și anume că este responsabilă și de starea sănătății brașovenilor și a turiștilor care vin aici. Când orașul // județul tău, se confruntă cu un număr crescut de îmbolnăviri și ajunge într-un top negativ la nivel național, mai lași deoparte pozele de la Aeroport și cauți soluții. Adică am înțeles cu toții cred că la Aeroport se muncește zi lumină și că în Planul de Relansare Economică creat de Guvern se vor aloca 100 milioane de euro pentru continuarea construcției. Însă promovarea deșănțată a unei construcții care are nevoie de servicii de consultanță pentru concesionarea Aeroportului Brașov și pentru care se va organiza licitație, este deplasată. Promovare deplasată făcută atât de Consiliul Județean, cât și de Președintele ei, care intră live pe pagina de Facebook și ne arată cum zboară deasupra șantierului.

Toată această aroganță și lipsă de empatie, toată această lipsă de strategie în ceea ce privește gestionarea cu prioritate a problemelor reale ale Brașovului, credem că va fi percepută real de către brașoveni. Pentru că mor oameni în spitalele care au ajuns deja la un maxim de ocupare, iar edilii pozează în orice altceva în afara a ceea ce ar trebui de fapt. Și anume în lideri reali în timp de criză mondială, guvernați de preocuparea pentru sănătatea populației și binele ei în primul rând, nu de o imagine personală construită artificial.

Dacă ție, în rol de conducere a administrație, îți pasă și de oameni, nu doar de un efemer succes electoral, încerci să găsești soluții la situația în care se găsește județul tău, nu te testezi la debut de pandemie când nu exista niciun motiv pentru care să faci asta când testele erau puține și nefolosite de cei cărora chiar le erau necesare.

Iar pentru că noi dorim să preîntâmpinăm  cât mai mult din eventualele viitoare acuze, putem să spunem că am identificat și câteva soluții după discuții cu specialiști, atât din mediul medical cât și din administrația altor orașe care traversează  mai bine criza pricinuită de noul coronavirus. Toate măsurile pot fi puse în practică deoarece managerii de spitale sunt numiți de Consiliul Județean, iar Consiliul Județean în esență este responsabil cu mai mult decât distribuția pe pagina de Facebook a evoluției Aeroportului. El trebuie să fie un integrator de soluții alături de DSP care este finanțat de Ministerul Sănătății și de Prefectura Brașov, care practic este reprezentanța Guvernului în teritoriu.

– De exemplu, folosești toate canalele de Social Media de care dispui să faci o campanie de informare serioasă asupra riscurilor îmbolnăvirii de Covid-19,nu arăți cum se dă cu avionul Președintele CJîn funcție, nu-i pasă nimănui căruia îi moare o persoană dragă în spital, după ce a fost diagnosticată cu Covid-19;

– Inviți cadre medicale care să explice calm de ce pandemia trebuie privită cu precauție, nu cu panică, însă nu trebuie ignorată, ci conștientizată la modul real. Încerci să combați fenomenul de fake-news la nivel local și asiguri transparența distribuirii informațiilor cu privire la evoluția cazurilor în județul tău

– Amplasezi corturi sanitare în locurile aglomerate de genul piețelor alimentare sau a zonelor frecventate de turiștii care vin la munte. Asiguri corturile cu personal medical și voluntari, iar la corturi te asiguri că: se poate lua temperatura, se pot achiziționa sau distribui gratuit măști de protecție, dezinfectant, se găsesc chiuvete mobile pentru spălat pe mâini și săpun, există posibilități de informare clară despre ce înseamnă noul coronavirus;

– Modifici cât poți de repede sau oferi alternativa pentru plata online sau cu cardul la tot ce înseamnă servicii sau produse oferite de tine ca administrație și de către orice serviciu din subordinea ta. Eviți să pui pe drumuri populația pentru achiziționarea unor bilete la concerte sau pentru plata diverselor dări către stat;

– Înlocuiești 95% din ce înseamnă printuri inutile cu coduri QR, lași și printuri pentru cine nu are telefon mobil și internet, dar duci administrația către viitor. Folosești parte din panotajul stradal în acest scop, atât al informării cât și al responsabilizării cetățenilor;

– Faci apel la folosirea mijloacelor de transport alternativ de către populație, la folosirea bicicletelor, a mersului pe jos și a autoturismului personal, pentru a evita aglomerația din mijloacele de transport în comun. Știu că este greu mai ales dacă ești Președinte de Consiliu Județean și de abia ai coborât din avion după ce ai survolat un șantier, dar datoria ta este să faci asta;

– Te asiguri că ai spitalele reabilitate, cele care există deja, nu faci paradă cu un viitor spital modular, a cărui construcție este extrem de costisitoare, cronofagă și destul de incertă momentan;

– Urmărești ca anchetele epidemiologice să fie mai rapide, testarea să fie mai extinsă în cadrul acestora și separat de ele, accelerezi și eficientizezi procesul de recoltare și procesare a probelor recoltate; 

– Faci presiuni asupra Ministerul Sănătații și Guvernuluii, ca o aplicație de genul Corona- Warn-App, a cărei utilizare în Germania și Austria a dus la o mai ușoară trasabilitate a cazurilor de îmbolnăviri să fie promovată și în România, pentru că ea este disponibilă în app- store, dar este ignorată, la fel efectul ei benefic pentru stoparea recrudescenței răspândirii bolii.Dacă tu ca administrație încă nu ai auzit de ea folosești degeaba Social Media, sau o folosești doar pentru auto-promovare.

– Te asiguri că ai medici militari disponibili să preia un eventual haos, așa cum s-a întâmplat la Suceava sau Hunedoara, pentru că ei au pregătire atât medicală cât și strategică în a minimaliza eșecul atât de vizibil al unei administrații depășite clar de situația din județ. Chiar dacă în mod normal, nu este o criză în care cadrele militare să fie cele la care trebuie să apelezi, România fiind singura țară din UE care a folosit armata în criza asta, te asiguri tu ca administrație că folosești cei mai potriviți și pregătiți oameni pe care îi ai pe plan local pentru a combate o situație clar scăpată de sub control.

Am scris prezentul text, după ce am privit cu tristețe  felul în care administrația locală și județeană se raportează la numărul infectărilor din județ, la numărul cazurilor în creștere de îmbolnăviri și la numărul deceselor. Interesul unei administrații trebuie să fie centrat pe buna gestionare a situațiilor de risc pentru populație, nu pe imagini filtrate pe rețele de socializare. Facem un apel la responsabilitate către cetățeni și la precauție. Evitați aglomerațiile, folosiți masca de protecție în spațiile închise, spălați-vă cât mai des pe mâini cu apă și săpun. Să fim sănătoși cu toții, să preîntâmpinăm îmbolnăvirea cu Covid-19 , mai ales când vedem iresponsabilitatea administrației locale și județene.

* Text scris de mine și Dan Corolea, colegul meu din USR, după ce ne-a luat capul când am văzut ce face Consiliul Județean în vreme de pandemie în loc să facă ceea ce trebuie. Da, noi am analizat cifrele și ne-a cuprins îngrijorarea, apoi am stat de vorbă cu câțiva prieteni din sistemul medical și cu câțiva din administrația unor județe mai bine conduse decât al nostru. Articolul a apărut azi în Brașov Metropolitan, mulțumim. 

 

Standard
Uncategorized

#digitalizare

Ok, m-am trezit clar cu ideea că am o problemă cu administrația brașoveană. De fapt nici nu știu dacă am cu administrația, cât am cu lipsa progresului în administrație, cu desuetudinea administrației care se încăpățânează să păstreze orașul // județul în altă epocă.

Pe rând. Acum un timp am scris Consiliului Județean Brașov, pentru că nu găseam pe site-ul lor o informație despre o ședință. Voiam eu să particip la o ședință și nu știam când este, pentru că nu era calendarul afișat. Mi-au răspuns, în timp util, recunosc. Dar pe mail, printr-o scrisoare semnată de 5 oameni cred, inclusiv de Președintele CJ. Iar eu deloc impresionată, contrariată chiar m-am gândit cât de simplu ar fi fost să fie site-ul ăla al CJ mai friendly și de Doamne ajută! Să fie acolo postate info necesare cetățeanului, nu blabla-uri, iar eu, cetățean, să nu fiu nevoită să scriu decât dacă nu găsesc tot ce am nevoie acolo. Și să nu mi se răspundă printr-un înscris întins pe 2 pagini, în care la final găsesc expresia “întocmit de …” care sincer, dar sincer, vine dintr-un alt mileniu. Iar Președintele CJ să semneze contracte de infrastructură a județului Brașov, nu reply-uri la întrebări despre calendarul ședințelor. 

Bun, a fost atât de ciuntitul proces de Bugetare Participativă, organizat de Primăria Brașov. Prima chestie absolut descurajantă, după întreg scandalul cu declararea eligibilității, a fost posibilitatea de a vota proiectele preferate. Sau mai exact IMposibilitatea. O chestie atât de banală, care trebuia să fie posibilă pe bază de autentificare cu e-mail, utilizator și parolă, s-a transformat în ceva atât de complicat de te apuca lehamitea până votai că vrei drum de dat cu bicicleta pe deal. Și nu mai votai, pentru că Primăria te punea să faci un drum la ea să iei pe bază de Carte de Identitate un user name. Stupid. Apoi, pentru că scandal // scandal, că altfel nu se poate, au început să trimită  ei userul pe mail după ce trimiteai copie după CI. Adică tot greu, greu pentru că de ce să fie ceva simplu și în ajutorul cetățenilor, când poate fi contra lor? De ce să fie introdus un mecanism care să încurajeze cetățenii să se implice activ în viața cetății, când pot crește lehamitea în ei, să îi lase să facă ce vor? 

Ieri, o discuție pe Facebook cu Teatrul Sică Alexandrescu. Promovează ei acum Bastionul Artiștilor, adică spectacole de teatru la Bastionul Țesătorilor. Foarte faină inițiativă, jur, îmi place maxim. Ce nu-mi place este că te pun să mergi să iei bilet de la casieria teatrului sau de la Bastion. De ce??? Pentru că nu se pot cumpăra bilete online. Iar atunci, în vremuri d-astea pandemice, când județul Brașov este pe locul 3 național la nr de cazuri de infectări cu Covid-19, teatrul pune pe drumuri cetățenii în mod inutil și eventual te fac și să plătești cu numerar, că de ce să cumperi bilete online? De ce? Acum vreo 5 ani, am cumpărat bilete online la Opera din Odessa unde am văzut „Turandot” . Adică Odessa, Ucraina, no UE, non NATO, nu era 2020. Adică erau normali pentru vremurile alea. 

Foarte mult aș vrea, să nu ne mai împiedicăm în lucruri d-astea simple. Ne-ar fi mai facilă viața tuturor, serios vorbesc ! 

 #digitalizare #progres #brasov

Standard
Uncategorized

Interviuri

Am văzut două interviuri foarte interesante săptămâna asta, care în întregime vorbesc despre felul în care este România noastră. O oglindesc la modul cel mai fidel și crunt.

Azi dimineață pe la 05.30 am văzut interviul lui Liviu Dragnea din închisoarea Rahova. Am reușit să #rezist să spun așa până la final. Delir, efectiv. Începînd cu primele secunde în care cvasi-jurnalista îi spune „d-le președinte, mi-a fost dor de dvs.” încheînd cu ceea ce i se „coace” atât de „străveziu”. Aceleași constante : statul paralel, interesele, demonizarea, serviciile, Laura Codruța Kovesi, Johannis, DNA-ul, etc. La care au fost adăugați și niște foști prieteni care l-au părăsit acum, Vasile Dâncu de exemplu. Plus oprimarea din închisoare care deigur că l-a afectat și i-a șters zâmbetul. Plus Irina (hăituită și ea, evident) .

Iar duminică seara în București am văzut interviul cu Angela Gheorghiu. Soprana a vorbit despre parcursul pe care l-a avut de-a lungul carierei, despre cultura în România, despre meritocrație și despre management. Managementul defectuos din cultura românească, de fapt din sistemul românesc. Despre faptul că dacă cineva este un mare artist nu înseamnă că este neapărat și un mare manager de teatru. Sau despre cât de învechită este mentalitatea noastră, per total. Despre felul în care cineva care „a prins o funcție” , se ține cu dinții de ea, fără a ține cont de limitările pe care funcțiile le modelează personalității.

Concluzia mea matinală este că până în momentul în care nivelul de educație nu va fi diferit, ridicat, până când nu vom avea o mare deschidere reală către Vest, nu vom schimba mare lucru. Până în momentul în care nu vom înțelege că politicul este cel care conduce absolut tot în societate și nu vom vota oamenii care chiar merită să fie cei care iau decizii pentru noi toți, nu se va schimba nimic. Atâta timp cât încurcăm mediocritatea cu meritocrația, cât nu înțelegem mecanisme democratice – începînd de la importanța votului la cea a dezbaterii reale, argumentate, cât timp nu recunoaștem greșeli, nu înaintăm.

E posibil să nu pară că există legătură între cele două interviuri, însă ea există. Recomand vizionarea ambelor, tocmai pentru a concluziona fiecare după mintea lui, drumul lung încă de parcurs. Iar toate le scriu, știind clar că vin alegeri și observîndu-le nu neapărat ca pe un alt scrutin electoral ci ca pe un nou prag de (i)maturitate a electoratului.

Standard
Uncategorized

Puncte de suspensie

Mi-a expirat domeniul la blog și a trebuit să-l reînnoiesc și nu știu de ce am făcut-o.

Pentru că nu prea mai scriu de câteva luni. Adică nu prea mai scriu aici … Sau nu mai public mai exact.  Sau nici eu nu știu exact.

Cert e că mai am domeniul un an și în rest e plin de puncte de supensie.

Standard
Uncategorized

Reușită feminină

În toată perioada asta ciudată, pentru că nu am văzut în politica românească femei care să fie modele inspiraționale, m-am uitat și eu prin alte părți, să văd ce fac alții sau mai exact altele. Deși lupta mea pentru feminism s-a stins undeva între finalul facultății, imposibilitatea de a deschide o sticlă de vin sau un borcan de murături și povestea  despre o lapidare de acum câțiva ani, nu mă pot opri să nu observ.

Două femei politician m-au făcut să le admir teribil, deși stilul le este total diferit, dar cred că asta e și frumusețea până la urmă. Că ambele și-au croit drum diferit în ierarhia politcă și ambele au rezultate remarcabile în felul în care și-au condus țările în ultimele luni.

Jacinda Ardern este premierul Noii Zeelande și nu are încă 40 de ani. Noua Zeelandă a anuțat ieri că nu mai are niciun bolnav de Covid-19. Măsurile impuse de la început au fost însă drastice, au însemnat un lockdown complet timp de 4 săptămâni, apoi o redeschidere  parțială a 75% din economie pe durata a 3 săptămâni, acum economia fiind redeschisă total. Pierderile încă nu pot fi estimate, așa cum nu pot fi estimate nicăieri. Ce a făcut ca Noua Zeelandă să treacă rapid peste criză, a fost și felul în care Jacinda Ardern a comunicat. Împreună cu medicul care a coordonat operațiunea la nivel național au apărut zilnic în jurul orei 13.00 și au comunicat starea țării. La fel de importante au fost sesiunile de live pe Facebook, în care Jacinda Ardern răspundea relaxată întrebărilor cetățenilor de acasă, de pe canapea, fiind în haine de casă, transmițînd mesajul că nu există privilegii într-o astfel de situație și că izolarea este o măsură normală care trebuie urmată de toată lumea.

Angela Merkel  este cancelarul Germaniei și are 65 de ani. Merkel a ținut în data de 18.03 cel mai bun discurs pe care puteai să-l aștepți de la un lider politic. A însemnat un apel la calm în primul rând, la responsabilitate și a insuflat speranță, nu a lăsat nicio clipă îndoiala că e posbil ca totul să fie la final „așa și așa” ci că totul va fi bine. Punct. Însă în același timp a indicat că toată lumea e vulnerabilă însă și că împreună mereu oamenii sunt o forță. Germania are azi 8831 de decese și 170 200 de recuperări în urma îmbolnăvirii cu noul coronavirus. Kurtzarbeit, injectiile masive de lichidități în economie, stimularea punctuală a unor sectoare economice cum sunt producția și vânzarea de autovehicule sau un anumit program de „fitness pentru companii”, sunt pașii pe care îi urmează acum Germania pentru redresare.

Ce au femeile acestea în comun? Felul în care și-au ajutat țările să treacă mai ușor peste nenorocirea care a lovit planeta, ferm și empatic. Este foarte greu ca acest echilibru să fie menținut în general, iar în timpurile astea cu atât mai greu. Dar au reușit.

 

Standard
Uncategorized

Ce face diferența

Newsletter-ul pe care îl primesc zilnic aproape de la Financial Times prin Telegram, de undeva de pe la mijlocul lui martie, este una dintre sursele mele de informație. Una îndeaproape accesată pentru a fi în temă cu ce se întâmplă legat de Coronavirus la nivel mondial. Sursa asta coroborată cu alte site-uri la fel de responsabile și serioase m-au făcut să nu fiu nici total panicată cu privire la evoluția răspândrii virusului, însă și departe de tot ce au însemnat pentru mine două extreme : spălatul ambalajelor alimentelor sau ideea unei conspirații  prin care o societate ocultă nedifinită exact umflă în mod gradual numărul morților care de fapt e mult mai mic și nu datorat lui Covid-19.

Trebuie însă să admit, că niciodată în viața mea ca în lunile astea nu am experimentat mai bine efectele infodemiei. Cantitatea colosală de info disponibilă, este extrem de greu de asimilat și disemnat, cu atât mai mult pentru cineva căruia îi lipsește spiritul critic și exercițiul lecturării. Mie una nu-mi lipsesc, dar tot mi-a fost greu până m-am convins cum e cu Nurofeneul de exemplu și asta pentru că eu chiar „consum” Nurofen și mă apăsa ideea de a nu-l folosi să-mi ostoiesc dureri. La un loc cu capacitatea redusă pe care o are oricine de a prelucra analitic, logic și reflexiv, multe din informațiile care mă inundau, fiind condusă de emoții că deh sunt zodie pasională, mi-era greu să le structurez cât mai potrivit pentru mine în primul rând apoi pentru cei din jur.

Mi-e clar că nu știm exact numărul morților cauzat exclusiv de noul coronavirus și nu mă refer doar la România acum, mă gândesc la nivel global. Mi-e la fel de clar că noi am fost prinși descoperiți pe falia medicală și nu vizez doar lipsa unui vaccin pe care nu-l are nimeni încă ci la niște protocoale care ar fi diminuat numărul victimelor în Suceava de exemplu. Rămânem singura țară din UE unde a trebuit ca spitalele civile să fie manageriate de armată și să ne bucurăm că avem doctori militari și-s buni strategi, chiar dacă trebuiau să limiteze doar niște perimetre. Citesc în continuare comunicările pline de parcimonie, pe care le primim de la GCS și evit comunicările lui Vela, de exemplu. Nu știm ce va fi, cât vor mai dura incertitudinea, teama mai mult sau mai puțin afișată sau recunoscută, nevoia de a reduce sentimentul lipsei de control pe care îl avem asupra propriei vieți și a viitorului. Ce știu însă, este că pandemia a subliniat foarte clar că educația face o diferență clară. Pentru mine este una dintre certitudinile ultimelor luni.

Standard
Uncategorized

Consultația mea poetică

Ploua. Dar ploua tare, ploua în continuu de aproape 2 săptămâni și părea că vremea va fi la fel în perioada următoare. Eram deja la doua cafea neagră fără zahăr și încercam să mă concentrez pe analiza unei note privind execuția bugetară pe aprilie a Ministrului de Finanțe, pe care o găseam îngrijorătoare. Mi-a sunat telefonul pe la 12.00 și ceva.

Am răspuns. „Bună! Mihaela Scânteie?”, „Da, eu sunt” , ” Bună, v-ați înscris în programul celor de la Theatre de la Ville și aceasta este consultația dumneavostră poetică” . „Consultația poetică” este o idee pe care au avut-o cei de la numitul teatru din Paris, de a apropia pentru câteva clipe un artist ( actor, scriitor, regizor ) de un spectator. Au creat o platformă, unde m-am înscris joi după ce am citit o postare pe Facebook despre asta, mi-am ales o zi și un interval în care eram disponibilă pentru a răspunde la telefon, a discuta și mai ales a asculta. O poezie.

Habar n-aveam cine mă va suna. După ce am răspuns m-am retras într-un colțișor liniștit și primul gând mi-a fost „wow, e chiar super ideea asta, să te sune cineva necunoscut ( și totuși cunoscut de toată lumea ) și să discuți preț de câteva minute”. Iar conversația a curs lin, ca ploaia, pe mine m-a sunat Matei Vișniec și recunosc că mi-a prins tare bine. Am discutat despre locul unde ne-a prins izolarea, cum e ea la Brașov și cum e la Paris, despre cum ne-a afectat, ce a schimbat, cât de ciuntit e caracterul Parisului odată cu închiderea cafenelelor și despre ce îi dă viață cu adevărat.

Am discutat și despre Nichita, poetul meu favorit, de care Matei Vișniec mi-a zis că „era un zeu” pe care l-a cunoscut în 1977 când era student și mergea la „Cenaclul de luni” păstorit de Nicolae Manolescu. Însă am discutat și despre Anca Mizumschi sau Alexandu Mușină, despre teatru, în special despre piesa „Occident Express” scrisă de interlocutorul meu, pe care am văzut-o în cadrul festivalului de Dramaturgie Contemporană de la Brașov din 2019, despre epoca ceaușistă si escapism.

Finalul consultației a însemnat tratament cu o poezie. Poezia care mi-a fost mie recitată a fost ” De-o vreme ea mă hrănește numai cu mere” autor Matei Vișniec, desigur. Am încheiat conversația cu un zâmbet pentru că există terapie prin poezie și la mine a funcționat. Există de fapt terapie prin orice e frumos, prin inițiative din acestea culturale care unesc preț de câteva clipe într-o convorbire oameni care altfel nu ar vorbi vreodată. Nouă, mie și lui Matei Vișniec, ni s-a părut un demers fantastic care poate va fi adoptat și în România de un teatru.

*publicat ieri pe LiterNet. 

 

Standard